Este cea mai veche dintre sarbatorile crestine si aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului pe Golgota, 14 septembrie fiind considerata si data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei.
De asemenea, Inaltarea Sfintei Cruci este singura sarbatoare crestina in care se tine post, credinciosilor fiindu-le interzis de religie sa consume alimente de origine animala in ziua de 14 septembrie.
Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci este singura cu post aspru si rugiaciune care apare la data de 14 septembrie atat in calendarul bizantin (ortodox si greco-catolic), cat si in cel latin.
Spre deosebire de alte sarbatori, Inaltarea Sfintei Cruci se cinsteste cu post aspru, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra mortii si pacatului.
Inalitarea Sfintei Cruci marcheazia si doua evenimente solemne: Aflarea Crucii si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, si aducerea Sfintei Cruci de la persi, in 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a asezat-o in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim.
Aceeasi sarbatoare aminteste de un moment semnificativ din viata Sfintilor Imparati Constantin si Elena. In ajunul luptei cu Maxentiu, un dusman al crestinilor (307-312), imparatul Constantin a avut o viziune: in plina zi, pe cer a aparut o cruce formata din stele, cu inscriptia „Prin acest semn vei invinge”. Imparatul a invins, iar mama lui, dupa izbanda, a poruncit sa fie gasita Sfanta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota.
Acolo au fost gasite trei cruci identice, cea pe care a fost rastignit Iisus si doua ale talharilor ucisi odata cu el. Pentru a afla care este crucea pe care a fost rastingnit Iisus, patriarhul Ierusalimului Macarie a apropiat fiecare cruce de o fata care tocmai murise. Cand Macarie a asezat langa ea Sfanta Cruce, se spune ca tanara a inviat. Vestea s-a raspandit ca fulgerul, iar biserica a devenit neincapatoare pentru credincioisii care soseau sa vada Sfanta Cruce.
In anul 335 dupa Hristos, Patriarhul a inaltat-o sa fie vazuta de tot poporul si de atunci in fiecare an, la 14 septembrie, se sarbatoreste acest eveniment.
TRADITII
Pentru ca e un moment de pocainta, in aceasta zi mare se tine de preferat post negru. Cel ce se roagia si tine post negru se vindeca de boli, se spune in popor.
Nu este bine sa mananci usturoi, nuci, prune si peste.
Nu ai voie sa lucrezi, in aceasta zi, mai spun credinciosii, iar aceasta precautie este pentru a nu atrage primejdiile.
Potrivit altor traditii, de Ziua Crucii se strang ultimele plante de leac (boz, micsunele, matraguna, navalnic), care sunt duse, impreuna cu buchet de flori si busuioc, la biserica, pentru a fi puse in jurul crucii si a fi sfinitite.
Plantele astfel sfinitite se pastreaza apoi in casa, la icoane sau in alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar si la farmecele de dragoste.
Busuiocul sfinitit de Ziua Crucii se pune in vasele de apa ale pasarilor, pentru a le feri de boli, in lautoarea fetelor, pentru a nu le cadea parul, si la stresinile caselor, pentru a le feri de rele, in special de trasnete.
Tot in aceasta zi, in Bucovina , oamenii atarnau in ramurile pomilor fara de rod cruci de busuioc sfintit, crezand ca astfel vor avea parte de recolta bogata in toamna viitoare.
Ce s-a intamplat cu crucea lui Iisus?
Legenda spune ca mama imparatului Constantin, Elena, a gasit crucea la Ierusalim si a impartit bucati din acel lemn sfant liderilor religiosi din Ierusalim, Roma si Constantinopol.
Multe biserici sustin ca poseda relicve din asa-zisa „cruce adevarata”, insa autenticitatea acelor obiecte nu este recunoscuta de multi clerici si cercetatori.
Teologul protestant John Calvin spunea: „Daca toate bucatile pe care am putea sa le strangem (de la acele biserici, n.r.) ar fi adunate intr-un singur loc, ar forma o gramadia mare cat o corabie”.
