“El Camino” este un drum initiatic, de aproximativ 800 km, care porneste din Franta (St. Jean Pied de Port), traversand Muntii Pirinei, si se termina la mormantul Apostolului Iacob din Santiago de Compostela (Spania). Este strabatut anual de zeci de mii de pelerini, printre care si romani, fiind cunoscut ca un punct energetic al Planetei si aliniat cu Calea Lactee.
Unul dintre romanii care au parcurs deja “El Camino” este profesorul de yoga acreditat international Dana Tupa, fondatorul PURNA Yoga Academy – prima scoala de yoga din Romania acreditata de Yoga Alliance International USA. Aceasta afirma ca fiecare om ar trebui sa parcurga acest drum initiatic cel putin o data in viata, deoarece va primi raspunsuri la unele dintre cele mai profunde intrebari despre viata si despre cine suntem cu adevarat.
“Am simtit o chemare puternica, trebuia sa fac asta”
Profesorul international de yoga Dana Tupa aminteste ca atunci cand s-a decis sa parcurga El Camino, s-a trezit brusc intr-o noapte si a simtit o chemare puternica ca trebuia sa faca acest lucru. „Vocea” a fost atat de puternica incat a doua zi a inceput pregatirile pentru calatoria initiatica.
“Experienta m-a invatat ca, daca plec de acasa, trebuie sa incui usa si sa imi planific incotro merg, ce rute aleg, ce imi doresc sa obtin de la acea calatorie. In cazul El Camino, toate principiile mele de viata s-au intors pe dos. Stiam ca trebuie s-o fac, deoarece o revelatia urma sa apara in viata mea, iar scopul era clar: acela de a petrece, ca in fiecare an, timp cu mine insami, in care sa ma descopar, sa invat lucruri noi si, de ce nu, sa largesc cercul meu de confort. Asta cu atat mai mult cu cat, cei apropiati, care ma cunosteau, incercau sa ma opreasca, din „spirit de protectie” pentru efortul pe care urma sa il fac. Stiam clar ca niciun fir de iarba nu se misca fara Voia Divina, asa ca m-am abandonat calatoriei si … am inceput sa experimentez. Spre deosebire de alte exercitii de viata in care avem tendinta sa ne razgandim, in acest caz eram de neclintit. Trebuia sa parcurg acest drum”, aminteste Dana Tupa.
De ce trebuie sa facem aceasta calatorie cel putin o data in viata?
Se spune ca atunci cand parcurgi El Camino, nu vei simti singuratatea, deoarece este incarcat cu energia pelerinilor de multe sute de ani, iar in orice moment al calatoriei vei simti prezente trecute si viitoare.
“Este printre foarte putinele puncte energetice de pe Planeta, altul fiind Triunghiul Bermudelor si, da, intr-adevar, este strabatut de urme energetice ale trecutului si viitorului. Practic, exact cum am auzit si in multe legende si am vazut in mai multe filme SF, precum experientele din interiorul Triunghiului Bermudelor, exista momente pe care mintea noastra subconstienta le percepe ca unirea dintre trecut, prezent si viitor”, declara profesorul Dana Tupa.
Totodata, profesorul de yoga afirma ca, din punctul sau de vedere, traseul poate fi impartit in trei mari etape – etapa fizica, etapa mintii si etapa sufletului.
Etapa fizica. Se intinde, de regula, de la St. Jean Pied de Port (Franta) pana la meseta (campii de zeci de kilometri). Este faza in care pelerinul se confrunta cu propriile limite fizice, dureri musculare si de articulatii si isi aduce aminte de anumite parti ale corpului despre care uitase ca exista.
“A fost partea in care am invatat cum sa-mi ascult corpul in miscare, sa il inteleg si mai ales sa folosesc si sa dozez cu inteligenta resursele proprii. O consider etapa pregatitoare, temelia sau baza intregii calatorii”, povesteste Dana Tupa.
Etapa mintii. Se intinde pe toata meseta (zona de campie), iar pelerinul se confrunta aproape intr-un mod brutal cu limitarile sociale asupra mintii “maimuta”, care se agata cu disperare de noi subiecte, imagini sau sunete.
“Totul este atat de plictisitor in aceste meseta, incat aveam ca alternative, fie sa gasesc o companie si sa continui sporovaiala mintii si a limbii, fie sa ascult muzica de meditatie, fie sa raman in tacere, observand jocul mintii si cautand linistea. Am ales ultima varianta, astfel ca fiecare pas il faceam atenta la respiratia, care-si urma cursul etern, neuitand sa ma abandonez pe cat posibil clipa de clipa Universului, Infinitului. Pe masura ce lasam gandurile sa vina si sa plece, fara a le da curs, mintea intra intr-o stare de liniste, simtind mai intens ceea ce se petrecea in jurul meu. Era aidoma unei stari hipnotice, in care mintea cuprindea mai mult si mai mult decat era obisnuita, intr-o claritate de cristal. Nu credeam vreodata ca voi putea spune ca plictisitoarele mesetas sunt de fapt atat de frumoase. Aici am inteles inca o data ca oamenii se plictisesc de fapt cu ei insisi, acesta fiind poate unul dintre motivele pentru care cauta companie. Odata ce reusesti sa linistesti mintea, poti crea, proiecta, sau vizualiza cu succes tot ceea ce doresti sa obtii, poti simti pe deplin o pace si o liniste datatoare de energie si de viata”, aminteste Dana Tupa.
Etapa sufletului. Este faza in care linistea mintii se transforma in pacea sufletului.
“O stare de sfintenie si de sacru se resimtea in tot ce ma inconjura, natura insasi ramanea incremenita de uimire si de respect pentru atata maretie cata se revarsa peste acele locuri. Ma regaseam mica si plina de uimire in tot ceea ce ma inconjura, eram aidoma unui copil care se uita cu o curiozitate nesfarsita la VIATA ce palpita in jurul meu, parca altfel decat o vazusem pana atunci. Cu cat ramaneam mai mult in pace si in liniste, cu atat reuseam sa ma adancesc in mine si sa simt mai multa recunostinta pentru ceea ce fremata cu ardoare in adancul tainic al inimii, particica unica pe care fiecare o purtam cu noi. Constatam cu uimire cum pasii mei se incetineau din ce in ce mai mult, simtind nevoia sa am un ritm aparte de ceilalti, in care sa ma bucur de fiecare farama de drum, sa respir lumina Soarelui si sa ma odihnesc in bratele naturii. De multe ori realizam ca nu stiu unde sunt pe acel drum, nu aveam notiunea timpului, desi ceasul imi era la mana. In aceasta faza am simtit cum insusi drumul (El Camino) mi-a daruit un tovaras de … drum devotat, ce m-a insotit cu o intelegere deplina, oferindu-mi ajutorul tacut, daruindu-mi linistea, spatiul si confortul necesar meditatiei, introspectiei. Eram recunoscatoare Universului pentru acest dar, intrucat nu mai aveam grija drumului si nici nu mai trebuia sa fiu atenta la semnele indrumatoare catre destinatia zilei”, conchide Dana Tupa,
Agentia de relatii publice Plus Communication
