Din nou auzim de un scandal cu iz de frauda la unul din examenele de mare importanta in viata tinerilor, bacalaureatul. Deocamdata vorbim de o suspiciune. Avem insa exemple din anii trecuti, cand astfel de suspiciuni s-au dovedit in final a fi fraude in toata regula.
Prima proba scrisa a bacalaureatului din 2013 a fost zguduita de scandalul anchetarii a 37 de profesori, ridicati de politisti din salile de examen ale unui liceu bucurestean. Au fost ridicati membrii comisiei de bacalaureat si supraveghetorii de la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din Capitala, suspectati ca au desfacut subiectele si le-au dat elevilor inainte de ora stabilita.
Dar oare este singura suspiciune de frauda la bacalaureatul din acest an?
Oficial, da.
Daca vorbim insa cu multi parinti, ai unor absolventi de la licee diferite, vom gasi si alte suspiciuni. Vom spune ca de fiecare data sunt parinti care banuiesc ca s-a lucrat ceva acolo pentru ca odraslele lor sa fie in vreun fel dezavantajate.
Numai ca experienta ultimilor ani arata ca frauda la marile examene ale vietii de elev a aparut in discutie aproape in fiecare din anii trecuti. S-a ajuns la anchete si chiar sentinte.
Este cunoscut cazul de la Colegiul Economic din Botosani, in care presedintele comisiei de bacalaureat din 2010 a fost condamnat la inchisoare cu suspendare.
Si in restul tarii au mai existat astfel de scandaluri in ultimii ani legate de fraudarea unor examene.
Daca ar fi sa luam insa in calcul cate se discuta in „cercul parintilor si al elevilor” despre corectitudinea examenului de bacalaureat, am avea o imagine deloc frumoasa a scolii romanesti. Nu spun ca ar fi imaginea reala, dar, se spune in popor ca, de regula, in astfel de situatii adevarul ar putea fi undeva pe la mijloc.
Trebuie sa recunoastem insa, ca de cand cu camerele de supraveghere in salile de examen s-a mai apropiat de normalitate situatia de la examenele scolare, cu toate criticile care i-au fost aduse deopotriva de elevi si profesori lui Daniel Funeriu pentru aceasta initiativa de a supraveghea salile de examen. Inclusiv Ecaterina Andronescu (Abramburica – cum i se mai spune dupa numeroasele „reforme” din invatamant) a fost o apriga luptatoare impotriva acestor camere de supraveghere si a declarat cu vehementa ca: „montarea camerelor de luat vederi este de natura sa umileasca profesorul. E ca si cand ar fi o recunoastere a faptului ca profesorul nu poate singur sa stapaneasca procesul de fraudare, de copiere, ci are nevoie de supraveghere video”.
Dar revine mereu intrebarea: cand se va termina, peste tot, cu frauda la examenele scolare?
Totul se leaga de salarizarea sub orice critica a cadrelor didactice?
Poate ca da, dar sa nu uitam ca mare parte din profesori nu se preteaza la a lua mita chiar daca sunt platiti la fel de prost ca si colegii lor care nu rezista tentatiei in fata spagii.
Sa nu uitam nici parintii, pentru ca din tabara lor porneste raul. Nu sunt intotdeauna curati ca lacrima. Atata timp cat vor exista parinti preocupati sa dea spaga pentru ca odraslele lor sa fie favorizate, se vor gasi, probabil, si cadre didactice dispuse sa primeasca „atentia”.
O provocare pentru parinti este si cea de a sesiza orice caz de frauda de care au aflat, legat de bacalaureat. Provocare aruncata si de Ministerul Educatiei, care a pus la dispozitie un numar de telefon pentru astfel de sesizari.
Lipseste curajul sau teama de musamalizare?
Sau fraudele sunt doar in imaginatia elevilor si a parintilor si in lipsa dovezilor se opresc stadiul de barfa. Daca lucrurile stau altfel, vorbiti oameni buni!
