Povestiri cutremuratoare, realitati incredibile traite de botosanenii de langa noi, cei pe care nu-i ascultam suficient, desi ceea ce au patimit ei reprezinta pagini de istorie vie, asa cum nu poti gasi in vreo carte.
Domnul Mitel Panaite din Tudora, este locotenent in retragere si a implinit Duminica, 25 septembrie, nici mai multi nici mai putini decat 101 ani.
Impresioneaza prin aspectul sau placut, prin vorba domoala dar perfect potrivita, o veselie retinuta, o umbra de tristete ce se transforma in manie, pe masura ce se deruleaza amintirile.
Mitel avea 25 de ani cand a fost incorporat si cantarea 80 de kilograme. Cand, dupa 9 ani de razboi, s-a intors acasa, avea o greutate de doar 38 de kilograme, fusese ranit de doua ori si tinut prizonier mai bine de doi ani in Siberia.
Prima oara a fost ranit la Odesa, cand a auzit proiectilul venind spre el si a avut inspiratia sa se fereasca la timp.
A scapat cu o rana pe partea stanga a corpului – „de sus pana jos”. „O schija a intrat in mine, a rupt trei coaste si s-a oprit la o pielita distanta de inima. Am fost operat la Curtea de Arges de un doctor colonel, care mi-a spus ca am avut un foarte mare noroc sa scap cu viata.”, explica veteranul. Dupa doar trei luni de concediu medical ce i-a permisa sa-si vada familia, nenea Mitel s-a intors pe front, unde, la Cotu Donului mai exact, a fost ranit a doua oara, fiindu-i afectate mainile.
Insa nu pare atat de suparat pe ranile sale, chiar daca toata viata a ramas cu mici probleme pe partea stanga a corpului, cat pe ceea ce ne-au facut rusii noua romanilor: „ne-o inselat rusii, asta o facut. Am primit ordin de la ai nostri ca de pe 23 august suntem cu armata rusa si deci intoarcem armele, iar ei au luat deoparte tunurile, ne-au spus sa ne incolonam si sa ne deplasam o leaca mai incolo, ca sa ne organizam altfel, si uite asa, incet, incet , ne-au urcat intr-un tren – eram 80 de oameni intr-un vagon – si ne-au dus in Siberia.”, povesteste manios botosaneanul. Cand s-a terminat razboiul si a fost eliberat din lagar nici nu putea merge, la cele 38 de kilograme.
„M-a luat o fata in brate si m-a pus intr-o masina pana la tren. Ne-am intors cu un tren pentru oameni, nu pentru animale, cum a fost cel de la dus.”, isi aminteste nea Mitel drumul de intoarcere, care a durat mai bine de o luna, pentru ca pe drumul de fier au fost dusi in Cehoslovacia, iar de acolo s-au intors mai mult in carute.
A avut noroc de oameni buni, care le-au dat de mancare pe unde au tot ajuns, astfel incat la sotie s-a intors pe picioarele sale. „Ai nostri stiau ca venim, pentru ca fusesera anuntati. S-au bucurat mult, dar noi mai tare. Mi-am gasit nevasta sanatoasa, cu doi copii pe care-i stiam, si un al treilea care s-a nascut dupa ce am plecat eu pe front ultima oara, deci nu-l mai vazusem.”
Trei frati de-ai sai nu au avut, insa, norocul sa se intoarca acasa, ci au cazut in luptele pentru apararea gliei strabune.
Decorat cu medalia „Barbatia si Credinta Cl.I”, Mitel Panaite a ramas in 1989 fara jumatatea sa, langa care a crescut 6 copii. Acestia i-au facut 14 nepoti si 10 stranepoti, parte dintre ei fiind langa „bunul” lor la sarbatorirea celor 101 ani.
Din partea oficialitatilor i-au urat sanatate si bucurii subprefectul Daniela Beclea, comandantul Garnizoanei Botosani, col. Constantin Florea, col. Gheorghe Jalba, din partea Asociatiei Veteranilor de Razboi, dar si viceprimarul tudorenilor, Gheorghe Tiganasu.
