Maricica Iosub condusa pe ultimul drum de intreg satul

Botosaneanca de 35 de ani care a fost strivita de zidurile prabusite in timpul cutremurului din 24 august a fost inmormantata vineri, 2 septembrie.

Intreg satul unde s-a nascut Maricica Iosub a participat la ceremonialul religios, intr-o atmosfera tacuta si resemnata. 

 

A doua dintr-un sir de 6 frati, Maricica a ramas fara mama de mica si a trebuit, fiind cea mai mare dintre fete, sa ajute la cresterea celor mai mici. 

 

„Harnica, desteapta si saracuta”, asa si-o aminteste invatatoarea sa, doamna Maria Cucu, in timp ce preotul din sat, cunoscand-o de cand crescuse, o prezinta ca pe o fata „cuminte, tacuta, introvertita”. 

 

Grijile din familie si-au spus cuvantul asupra temperamentul Maricicai, dar si asupra alegerii sale ca, dupa terminarea liceului, sa plece in strainatate la munca. 

 

Pe rand, i-a chemat la ea in Italia pe toti fratii mai mici, singurul ramas acasa fiind Costel, cel care a trebuit sa aiba grija de tata si care, acum, a fost nevoit sa organizeze inmormantarea sorei sale.

 

Nu mai fusese acasa de doi ani, dar a trimis periodic bani pentru cei ramasi. 

 

Maricica a fost gasita sub daramaturi de fratele mai mic, sosit in Amatrice dintr-o localitate invecinata, imediat dupa cutremur. Doar fata sorei sale ramasese neatinsa de caramizi. 

 

Zeci de copii din satul din Avrameni au dus coroanele, la inmormantarea Maricicai, prima din cortegiu fiind coroana trimisa de premierul Dacian Ciolos si depusa langa sicriu de prefectul Dan Nechifor.