„Pastila miraculoasa”, asa cum mai era denumita metamfetamina, era consumata de soldatii nazisti pentru a face fata marsurilor de lunga durata.
Dupa cum nota in scrisorile sale cunoscutul scriitor german Heinrich Boll, castigator al Premiului Nobel pentru Literatura in 1972, soldatii nazisti luau cate o „pastila miraculoasa” (metamfetamina) pentru a ramane treji in timpul lungilor masuri.
Drogul, comercializat sub numele Pervitin, ajuta pentru concentrare si, totodata, pentru a mentine moralul ridicat in conditiile grele de pe front, scrie huffingtonpost.fr.
Consumul de metamfetamina este confirmat si de scriitorul german Heinrich Boll in scrisorile sale pe care le trimitea familie, noteaza si publicatia Der Spiegel. Autorul cerea familiei in mod frecvent acest drog, cunoscut sub numele de Pervitin, ceea ce demonstreaza ca dadea dependenta.
„Este greu aici si sper sa intelegeti de ce nu va voi putea scrie decat o data la doua sau patru zile. Acum va scriu mai ales sa va cer Pervitin. Va sarut, Hein”, scria parintilor pe 9 noiembrie 1939 Heinrich Boll, care se afla in Polonia.
„Ati putea sa imi trimiteti mai mult Pervitin, sa am o rezerva?”, cerea pe 20 mai 1940, Boll, care, numai dupa doua luni, pe 19 iulie, cerea acel drog in cantitati tot mai mari: „Daca se poate, trimiteti-mi, va rog, mai mult Pervitin”.
Heinrich Boll povesteste ca acea pastila il ajuta sa ramana la fel de concentrat ca dupa litri de cafea bauti si, in plus, ii disparea starea de anxietate, scrie publicatia Der Spiegel.
Inclusiv, medicii militari puneau metamfetamina in ciocolata. Pentru piloti era Fliegerschokolade (ciocolata aerului), iar pentru tanchisti se dadea Panzerschokolade (ciocolata tancurilor).
Inclusiv Hitler folosea acest drog. Din 1942, medicul personal al liderului nazist ii injecta zilnic metamfetamina. Se presupune ca drogul era administrat pentru a trata simptomele de Parkinson ale lui Hitler. In schimb, medicii din prezent sunt de parere ca administrarea acestui drog i-au provocat boala.
„Cand au inceput sa se intinda pe jos sa moara, am inceput sa le dau Pervitin. Dupa o jumatate de ora, oamenii spuneau deodata ca se simt mai bine. Incepeau sa mearga din nou in ordine, avand o stare de spirit mai buna si fiind mai concentrati”, scria, in ianuarie 1942, un medic german de razboi despre soldatii nazisti, inconjurati de rusi in conditii de ger naprasnic.
Insa drogul avea efecte secundare groaznice. In afara de ameteli, transpiratie, halucinatii si simptome de depresie, unii soldati mureau de crize cardiace, in timp de altii s-au impuscat cand erau in transa.
Fostul sef al sanatatii din vremea Reich-ului, Leonardo Conti, a avertizat impotriva pericolelor metamfetaminei intr-un discurs sustinut la primaria din Berlin in fata Asociatiei medicale a partidului nazist, sustinand ca „cine crede ca se poate inlatura oboseala cu Pervitin poate fi sigur ca efectul sau va inceta brusc intr-o buna zi. Poate fi util in combaterea oboselii din cursul unei misiuni de zbor de scurta durata, insa, pe termen lung, numai somnul poate compensa cu adevarat starea de oboseala. Noi, ca medici, trebuie sa fim constienti de acest lucru”.
