MIHAI EMINESCU: 163 de ani de la nasterea marelui poet

Implinirea a 163 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu a fost marcata, marti, de Ziua Culturii Nationale, printr-o suita de evenimente organizate atat la Botosani si Ipotesti, cat si in Bucuresti si in numeroase orase din tara.

Poetul national al romanilor, Mihai Eminescu, s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani sau la Ipotesti, judetul Botosani, fiind al saptelea din cei 11 copii ai caminarului Gheorghe Eminovici.
Dupa ce se inscrie in 1860 la Liceul german din Cernauti, in 1863 se retrage ca „privatist” (elev particular), nesuportand disciplina scolara. In 1864 este copist la Tribunalul din Botosani, iar din 1865 este custode al bibliotecii profesorului sau, Aron Pumnul. Dupa moartea acestuia, pleaca in Transilvania, la Blaj si Sibiu, unde isi va continua studiile liceale, apoi ajunge la Bucuresti, urmand trupele de teatru Tardini-Vladicescu. Devine copist si sufleur in trupele lui Iorgu Caragiale (1866-1868), Mihail Pascaly (1868), participand la turnee in intreaga tara, apoi ajunge la Teatrul National din Bucuresti, unde este angajat ca sufleur.
In toamna anului 1869 pleaca la Viena, unde pana in 1872 este „student extraordinar” la Facultatea de Filosofie, neavand dreptul sa se prezinte la examene din cauza studiilor incomplete. Audiaza cursuri de filosofie, drept, economie politica, filologie romanica, stiinte (matematica, anatomie, fizica, astronomie etc.). Aici face parte din societatea literar-sociala „Romania” si cea literar-stiintifica „Romania juna” si il cunoaste pe Ioan Slavici, pe atunci student la Drept, cu care leaga o profunda prietenie.
Primele incercari de poezie ale lui Mihai Eminescu dateaza din ianuarie 1866, cand a debutat cu poezia „La mormantul lui Aron Pumnul”, pe care a semnat-o M. Eminovici. Inchinata memoriei profesorului sau, poezia a aparut in brosura scoasa la moartea acestuia (12/24 ianuarie 1866, la Cernauti), intitulata „Lacramioarele invataceilor gimnaziasti den Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul”. In acelasi an incepe colaborarea la revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, care are meritul de a-l fi descoperit pe viitorul mare poet.
Adevaratul debut in poezie are loc la 25 februarie 1866, la varsta de 16 ani, in nr. 6/1866 (25 febr.-9 mart.) al revistei, cand directorul acesteia ii va publica prima poezie, „De-as avea…”, semnata pentru intaia oara Mihai Eminescu (numele fiind schimbat de I. Vulcan din Eminovici in Eminescu). Incepand cu 1866 si pana in primavara anului 1883, aceasta prima poezie a fost urmata de inca 18, printre care se afla: „O calarire in zori”, „Din strainatate”, „La Bucovina”, „Misterele noptii”, „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”, „La Heliade”, „La o artista”, „Amorul unei marmure”, „Junii corupti”, „Pe langa plopii fara sot…”, „Si daca…”, „Din noaptea…”.
Dupa apropierea de societatea literara „Junimea”, in care creatiile sale sunt primite cu entuziasm, in 1870 incepe sa colaboreze la revista ieseana „Convorbiri literare”, unde publica mai intai poezia „Venere si Madona” (15 apr. 1870), poemul „Epigonii”, povestea „Fat Frumos din lacrima”. Continua in 1871, cu poeziile „Mortua est”, „Inger de paza” si „Noaptea”.
Stabilit la Iasi, va frecventa sedintele junimistilor, unde isi citeste lucrarile. Diversitatea, profunzimea si expresia artistica a liricii eminesciene sunt remarcate de criticul Titu Maiorescu, mentorul spiritual al „Junimii”, care se va servi de poezia noului poet pentru a argumenta definirea „directiei noi” in literatura romaneasca, dupa perioada pasoptista. Tot in 1871 au mai aparut in revista societatii poemul „Egipetul”, nuvela „Sarmanul Dionis”, poeziile „Inger si demon” si „Floare albastra”.
Intrarea sa in publicistica culturala are loc in 1870, tot in „Familia”, cu articolul „Repertoriul nostru teatral”, o examinare critica a productiei romanesti teatrale. Indemnat de Titu Maiorescu, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice pe atunci, sa-si completeze studiile, urmeaza, intre anii 1872-1874, la Universitatea din Berlin, cursuri de filosofie, istorie, limba sanscrita si mitologie comparata, geografie, etnografie, istoria stiintei s.a., fara a le incheia insa.
Reintors la Iasi, lucreaza ca director al Bibliotecii Centrale (1874), profesor la Institutul Academic si ca revizor scolar pentru districtele Iasi si Vaslui (1875-1876), perioada in care il va cunoaste pe Ion Creanga, cu care va lega de asemenea o mare prietenie. Tot la Iasi, o va cunoaste si pe Veronica Micle, care ii va ramane alaturi pana la sfarsitul vietii.
Importanta ramane activitatea jurnalistica a lui Mihai Eminescu, dupa ce in 1876 este redactor-administrativ la „Curierul de Iasi” isi va schimba statutul in acela de ziarist profesionist. Continua colaborarea la importante reviste, ajungand la Bucuresti, unde devine, la sfarsitul lui octombrie 1877, redactor la ziarul „Timpul”, organul de presa al Partidului Conservator. Aici a lucrat, timp de aproape sapte ani, alaturi de I. Slavici si de I.L. Caragiale, cu care avea sa alcatuiasca un trio critic de temut in presa de atunci, prin articolele de atitudine, de analiza a vietii politice. In 1880 devine redactor-sef al ziarului. In paginile acestuia a publicat peste 300 de articole referitoare la problemele vietii contemporane.
Din aceasta perioada dateaza si marile sale creatii, publicate tot aici: „Scrisori”, „Luceafarul”, „Doina” s.a. Ca o recunoastere a activitatii sale publicistice, in 1883 a fost ales membru al Societatii Presei Romane (constituita la 13 febr.), condusa de B.P. Hasdeu. In paralel, a continuat colaborarea la „Convorbiri literare”, printre poeziile care i-au mai aparut aici numarandu-se si „Departe sunt de tine”, „Povestea codrului”, „Singuratate”, „Imparat si proletar” (1874), „O ramai”, „Revedere”, primele patru „Scrisori” (1881), „Scrisoarea V” fiind publicata postum (1890), „Sara pe deal”, „La steaua” s.a.
In 1883 aparea, in Almanahul Societatii economice social-literare „Romania juna” din Viena, poemul „Luceafarul”, reprodus apoi si in paginile „Convorbirilor literare”.
O prima culegere din opera poetica eminesciana si singurul volum de poezii tiparit in timpul vietii lui Mihai Eminescu a aparut la 21 decembrie 1883. Volumul „Poesii” a fost tiparit de Editura Librariei, Socecu&Comp – Bucuresti, intr-o frumoasa tinuta grafica, cu un portret al poetului si cu o scurta prefata a lui Titu Maiorescu, cel care a ingrijit aceasta prima editie a poeziilor eminesciene. Cartea cuprinde 307 pagini, cu gravuri in capul filelor. Este singurul volum de poezii publicat in timpul vietii marelui poet, alte doua editii fiind publicate in 1885 si in 1888. Cartea a fost tiparita in lipsa autorului din tara, acesta fiind internat intr-un sanatoriu in Germania. Volumul cuprinde 61 de poezii, plus trei variante la „Mai am un singur dor”.
Cele 17 opere inedite aparute alaturi de unele din poeziile publicate in revistele „Convorbiri literare” si in „Familia” sunt: „Glossa”, „Oda”, „Iubind in taina…”, „Trecut-au anii…”, „Venetia”, „Se bate miezul noptii…”, „Cu mane zilele-ti adaugi”, „Peste varfuri”, „Somnoroase pasarele”, „De-or trece anii…”, „Lasa-ti lumea…”, „Te duci…”, „Din valurile vremii…”, „Ce te legeni…”, „La mijloc de codru…”, „Mai am un singur dor”, „Criticilor mei”. In privinta acuratetei textului, editorul acestei prime culegeri de poezii ale poetului a operat si „retusari” in texte, observate de-abia la publicarea editiei monumentale „Eminescu” a lui Perpessicius (1939-1963).
Mihai Eminescu a publicat si proza: „Sarmanul Dionis”, nuvela fantastica, „Cezara”, povestire erotica si romantica, „La aniversara”, schita erotica.
La 28 octombrie 1948, devenea membru de onoare post-mortem al Academiei Romane, in semn de pretuire pentru valoroasa mostenire culturala pe care ne-a lasat-o. In volumul sau „Eminescu – cultura si creatie”, Zoe Dumitrescu-Busulenga spunea: „Ca o stea fixa, opera eminesciana lumineaza acum intregul cer al natiei dandu-i glorioasele ei raze, aratand participarea ei la algoritmurile geniilor universale”.
In ianuarie 2005, aniversarea a 155 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu a coincis cu aparitia, dupa zeci de ani de incercari si eforturi, a primului volum al manuscriselor eminesciene, editie facsimilata aparuta sub egida Academiei Romana, volum coordonat de Eugen Simion, presedintele Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta. La 15 ianuarie 2006 au fost lansate volumele II-VI din aceasta editie, iar in 2008, la aniversarea a 158 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, a avut loc lansarea a inca 12 volume din seria manuscriselor facsimilate ale lui Mihai Eminescu, care se adaugau celor sapte aparute din 2005 pana la acea data.
Mihai Eminescu s-a stins din viata la 15 iunie 1889.

Sursa : financiarul.ro