”O TARIE sa ALUNGE MICROBII” la 102 ani. Si, amintiri, rugaciuni…

Locuieste singur in casuta, isi face focul, isi pregateste masa, iarna nu prea iese din curte, insa vara iese la plimbare in fiecare zi. Tine langa piciorul mesei o sticla de tuica din care nu ia mai mult decat cateva guri intr-o zi. Isi aduce aminte cu acuitate scene din razboi, numele comandantilor si drumul de intoarcere in tara, dupa ce si-a incheiat misiunea in Cel de-al Doilea Razboi Mondial.

 La 102 ani, Vasile Chiponca, din comuna Durnesti, satul Babiceni este un personaj in fata caruia te poti inclina nu doar pentru ca a atins aceasta varsta ci si pentru frumusetea si simplitatea vietii pe care o duce.

 

Pe 25 ianuarie, ziua in care a trecut pe al 103-lea an, copiii i-au pregatit o masa la care au participat reprezentanti ai Garnizoanei si Centrului Militar, primarul si preotul din Durnesti dar si subprefectul Gelu Tiganuca. Sarbatoritul a binecuvantat merindele cu rugaciunea „Tatal nostru” spusa cum numai la 102 ani se poate – cu intreg trupul si din tot sufletul. 

 

A primit cadourile musafirilor, multumind apasat pentru fiecare si a incercat sa citeasca diplomele oferite, insa ochii nu l-au prea ajutat.

 

Cea mai vie amintire din razboi o povestesc si nurorile lui cu lacrimi in ochi: se intorcea din Odessa, dupa luptele corp la corp, calare, iar calul nu avea unde sa puna copita din cauza cadavrelor de pe jos. Din Babiceni au fost doi plecati – nenea Vasile si cu Sacara, cel de-a doilea murind la Odessa, implinindu-se astfel amenintarea pe care le-o strigau rusii: „Odessa noastra – moartea voastra”. Nenea Vasile a avut sarcina sa-i duca familiei Sacara vesta si documentele camaradului de pe front. A facut parte din Regimentul 24 – artilerie, Garnizoana Roman. 

 

Vasile Chiponca a avut sase copii din care doar cinci mai traiesc. Acestia i-au dat 16 nepoti si 15 stranepoti, la aniversare fiind prezente toate cele patru generatii pe linie paterna: Victoras e cel mai mic stranepot, are 7 ani, in timp ce cel mai mare stranepot are 30. De sotie s-a despartit cu zeci de ani in urma, cand aceasta a trecut la cele sfinte. Familia sa a ramas pe vremea comunismului fara cele 10 hectare de teren, iar, ca recompensa, Vasile a fost facut presedinte de CAP. Oamenii din sat isi amintesc cat de bun gospodar era nenea Vasile dar mai ales ca avea sufletul mare si-i lasa pe cei nevoiasi sa „ia” din productiile agricole. Doar le spunea sa nu exagereze, ca sa nu bata la ochi.

 

Neincapatoare pentru toate rudele si musafirii veniti sa-l felicite, casuta lui Chiponca s-a umplut duminica dimineata, iar orele au trecut repede cu bucuria si emotia sarbatorii. Sentimentul lasat de intalnirea cu babiceneanul de 102 ani a fost unul vibrant: nu poti sa nu ramai uimit de realizarea veteranului, de bucuria pe care o resimte in jurul lui si de promisiunea ca la 105 ani isi va invita musafirii la un restaurant.