Parintele spune ca „Noroc” este un demon si, din pacate, oamenii il pomenesc zilnic.
Potrivit textului scris de parintele Cleopa, „Noroc este un demon care manca copii, dupa ce-i prajea. Noroc nu voia orice copil ci sugari, pe care mamele ii luau de la sani și ii ofereau demonului”.
In jur de 40-50 de copii, incapeau intr-o tigaie, iar mamele care isi ofereau copii au ajuns in iad.
„Am vazut, pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand: «pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei». Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi stiti cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca, pana la venirea lui Iisus Hristos, China, India, Japonia si Insula Java si atatea state se inchinau la idoli, la diavoli, la Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni, pentru fiecare pacat aveau un zeu? Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa se faca razboi, sa omoare cat mai multi oameni, ca asa ii placea. Venera, zeita discordiei. Cand ii aduceau statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei. Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aduceau, ii puneau cercei de aur, margele de aur si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane, inele, cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis. Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aduceau statuia si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii si femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptul, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului. Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau Noroc, cum ii zicem astazi? I se purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spate, zeul Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie din arama; si-i dadeau foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia, si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite. Ce jertfa primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata, si strigau, batand din palme: «Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc!…». Atunci, nebunele de femei ziceau una alteia: «Cumatra, iti dai copilul?». «Il dau, ca sa am noroc!». Lua muierea copilul de la san si il dadea in mana slujitorului idolesc, care il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii se puneau odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti. Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului. Acolo stau in vecii vecilor, ca au dat jertfa lui Noroc. Voi nu vedeti ce zice Isaia? «Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc!». Si voi, crestinilor, ii scrieti numele pe pomelnic. Vai de mine! Mare nebnie, mare ratacire! N-ai pe Dumnezeu? Pui pe dracul Noroc? Numai ce auzi pe betivi la crasma, zicand: «Hai noroc, cumatre!». Uneori, vezi crestini pe drum ca se saluta: «Hai noroc, vecine!». Daca l-ai intreba cine-i noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca. Mai chemi pe dracul Noroc dupa atatea mii de an? Te inchini lui satana? Zi: «Buna ziua, cumatre! Buna ziua, vecine! Buna seara, matusa!». Cand zici «buna ziua», arati ca Dumnezeu e bun. Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul Noroc!”, extras din „Ne vorbeste parintele Cleopa”, vol. 7, Manastirea Sihastria – Editura Agaton, 2010.
