Intr-un comentariu facut la articolul meu „Iluzia care ne duce in prapastie: statul da banii!”, in care explicam faptul ca orice promisiuni care antreneaza cheltuieli bugetare suplimentare induc in mod inevitabil o povara fiscala mai mare pentru generatiile prezente si pentru cele care acum sunt inca la inceputul vietii, o cititoare scria „In anii in care am muncit, mi s-a retinut din salariu pe motiv ca e pentru pensia mea. Acum sunt pensionara, iar dvs ma faceti sa ma simt prost fiindca iau pensie. Ce parere aveti (…) sa cer sa ma intretina copiii, care, la randul lor, platesc pentru pensia lor?”
E o perceptie pe care inca o are multa lume si de aceea cred ca ar fi util sa explic ori de cate ori am ocazia modul in care functioneaza sistemul pensiilor publice, astfel incat toata lumea sa inteleaga ca pensiile de stat pe care le iau acum nu provin catusi de putin din banii retinuti pe parcursul vietii active.
Pensiile publice sau pilonul 1, cum mai sunt denumite, sunt platite exclusiv de catre cei care sunt in campul muncii pe perioada vietii pensionarilor care le primesc. Consecinta este ca o parte din salariul brut al parintilor nostri a platit pensiile bunicilor nostri, iar pensiile parintilor nostri sunt acum sau vor fi in viitor platite de catre noi.
Din pacate, nu exista niciun cont individual administrat de stat in care sa se stranga contributiile proprii lunare la bugetul de asigurari sociale pentru a ne fi returnate la pensie. Aceasta trista realitate are o serie de consecinte.
In primul rand, neexistand o relatie matematica intre sumele cu care noi am contribuit si pensia primita, diverse guverne s-au putut si se vor putea juca dupa bunul plac cu valoarea pensiilor, in functie de interesele politice de moment, pierzand la un moment dat legatura cu suma contributiilor la buget.
Astfel, in momentul de fata exista un numar de pensii cu mult mai mari decat ar justifica sumele cu care au contribuit beneficiarii pe parcursul vietii, asa numitele „pensii speciale, dupa cum exista si marea majoritate a pensiilor care reprezinta o suma semnificativ mai mica decat suma tuturor contributiilor platite de-a lungul vietii. De ce cu mult mai mica?
Deoarece acest sistem a fost creat si a functionat foarte bine cata vreme tarile ce l-au utilizat au avut o dinamica demografica pozitiva. Adica atata vreme cat generatiile care au venit din urma au fost permanent mai numeroase decat generatiile prezente, ceea ce a facut si ca numarul contributorilor la sistemul public de pensii sa fie mai mare decat cel al beneficiarilor.
Odata cu scaderea natalitatii, echilibrul demografic s-a stricat, numarul contributorilor ajungand la paritate sau chiar sub numarul pensionarilor. In Romania, aceasta tendinta a fost amplificata in ultimii douazeci de ani de numarul mare de pensionari anticipate, utilizate ca mijloc de protectie sociala in contextul restructurarii sau inchiderii firmelor de stat in anii 90, sau rezultate din abuzarea sistemului, cu complicitatea unor cadre medicale.
Aceasta a facut ca varsta medie de pensionare reala in Romania sa fie de fapt sub 60 de ani, in conditiile in care speranta de viata in Romania a cunoscut o crestere continua. In paralel, efectul scaderii natalitatii a fost amplificat de emigrarea multor tineri, care, prin acest gest, au vaduvit sistemul national de contributiile lor la asigurari sociale, in favoarea sistemelor publice din tarile in care au emigrat.
Vestea proasta este ca presiunea asupra sistemului public nu va face decat sa creasca in perioada urmatoare, intr-un ritm mai accelerat decat in restul Europei, datorita generatiei „decreteilor. Pensionarea lor va duce peste 12-15 ani la o explozie a numarului de beneficiari, ale caror pensii vor fi platite de un numar de doua ori mai mic de persoane active.
Din acest motiv, pensiile publice nu numai ca vor reprezenta probabil aproximativ 30-40% din veniturile la pensionare, dar vor fi si semnificativ mai mici decat totalitatea sumelor retinute de-a lungul vietii pentru plata asigurarilor sociale. Pentru evitarea unei scaderi catastrofale a nivelului de trai dupa pensionarea generatiilor viitoare, Romania a demarat acum 10 ani un proiect care nu a facut decat sa se inspire din experienta de succes a statelor dezvoltate europene, in care pensionarii nu se bazeaza doar pe sistemul public de pensii, ci si pe un sistem de pensii administrat privat. Astfel, contributiile la asigurari sociale ale tuturor celor care au fost inrolati incepand cu 2007 in sistemul de pensii obligatorii administrate privat, Pilonul 2, au fost alocate in doua directii spre sistemul public de pensii si catre conturile lor individuale, administrate privat. Iar asta reprezinta deja principala diferenta pe care o aduce Pilonul 2 in raport cu sistemul public, faptul ca banii se strang luna de luna intr-un cont individual aflat pe numele posesorului.
Acest mod de administrare ii da posibilitatea ca in orice moment sa vada cati bani s-au strans in contul sau si masura in care angajatorul isi respecta obligatiile de a-i plati contributiile sociale.
Existenta unui cont individual alocat nominal mai aduce un beneficiu important in cazul in care titularul nu va ajunge sa se mai bucure de pensie, urmasii sai vor putea beneficia de suma stransa in acest cont. Pentru ca sunt banii sai, munciti de el si depusi de el de-a lungul vietii.
Radu Craciun
