Un cavaler teuton, in urma unei cruciade victorioase in Tara Sfanta, a promis ca va duce in orasul sau, Florenta, o lumanare nestinsa, pe care o va aprinde de la flacara lumanarii de la mormantul sfant al lui Hristos. Acest plan facu din el un alt om.
Il transforma dintr-un soldat cuceritor intr-unul pacifist. Chiar si pe drum, cand era atacat de talhari, nu se apara. Promitea sa le dea de bunavoie tot ceea ce doreau, numai daca nu vor stinge lumanarea sa. Ii luara imbracamintea de zale, armele si toti banii, si-i dadura in schimb un biet catar cu care sa mearga mai departe.
Dupa cateva peripetii periculoase sosi in cele din urma in orasul Florenta, protejand lumanarea de vantul neastamparat. Cand il vazura copiii de pe strazile Florentei, il considerara nebun si cautau sa-i stinga lumanarea. Doar numai printr-o minune lumanarea nu i se stinse, asa incat putu sa aprinda lumanarile de pe altarul catedralei. Cand a fost intrebat de cineva, care ca si el ducea o lumanare aprinsa, ce trebuie sa faca pentru ca sa nu se stinga, el ii raspunse:
– Aceasta luminita cere sa incetezi a te mai gandi la altceva. Nu ai voie sa te simti nicio clipa in siguranta. Chiar daca ai protejat lumina in multe situatii periculoase, trebuie sa fii pregatit intotdeauna, pentru ca in clipa in care nu te astepti totul poate fi fatal. Cu ajutorul lui Dumnezeu totul este posibil, insa. Trebuie doar sa ai credinta, sa-ti doresti sa protejezi lumina, sa-I ceri ajutorul lui Dumnezeu, sa te rogi si El te va ajuta.
