Odata, se inapoia din California in Italia un vapor, pe care se afla si un muncitor. Acesta plecase de douazeci de ani in California, lucrase in minele de aur si castigase o mare avere.
Cu multi galbeni lucitori, venea acasa sa traiasca mai usor.
Vaporul ajunsese in stramtoarea Siciliei si aici, din pricina unei furtuni, se izbi de o stanca si se sfarama.
– Barcile de salvare!, tuna capitanul vaporului.
– Intai femeile si copii, apoi barbatii, si in urma marinarii!, striga secundul.
Era o spaima de nedescris: tipete, strigaturi, vaiete si un valmasag de nu se mai deosebea nimic.
Muncitorul, care era bun inotator, se coborase in cabina sa-si ia banii. A umplut o ladita, a legat-o in spate si a iesit pe punte. Nu mai era nimeni. Vasul se inclina cu viteza si era cat pe ce sa fie inghitit de valuri.
Deodata, auzi tipetele unei fetite. Era o fetita cam de vreo zece anisori, care adormise si pe care parintii, in zapaceala aceea, o ratacisera.
De la vapor la mal era o distanta buna. Omul gandi repede:
– Daca iau fetita si lada, n-am sa pot ajunge.
O lupta grea se dadu in el. Deodata, lasa lada, lua fetita in spinare si se arunca in valurile marii.
Pe mal mai erau patru fericiti: parintii care-si vedeau fetita, care scapase cu viata, si el, care facuse fapta vietii sale.
Astfel bucuria pusa de Dumnezeu in sufletul sau i-a schimbat viata.
