In urma cu mult timp, in nordul Chinei traia un batran a carui casa era orientata spre sud.
In fata usii casei sale se inaltau doua varfuri muntoase: Taihung si Vangvu. Acestea inchisera accesul spre sud, iar razele soarelui nu puteau ajunge in casa lor. Batranul impreuna cu fiii sai se apucara serios de treaba: voiau sa mute muntii din loc cu lopata. Vecinul lor se uita la ei si dadu din cap:
– Cat de nebuni sunteti! striga el. Este absolut imposibil sa mutati din loc acesti munti uriasi.
Batranul zambi si-i zise cu intelepciune:
– Daca eu mor, vor continua feciorii mei. Cand vor muri ei, vor lucra mai departe nepotii mei. Este adevarat ca muntii sunt inalti, dar la fel de adevarat este ca ei nu mai cresc. Puterile noastre insa pot creste. Cu fiecare lopata de pamant pe care-l indepartam, ne apropiem de telul nostru. E mai bine sa facem ceva decat sa ne plangem ca muntii impiedica soarele sa vina la noi.
Si, cu o convingere de nezdruncinat, batranul continua sa sape.
Acest lucru il impresiona pe Dumnezeu asa de mult, incat trimise pe pamant doi ingeri care mutara din loc acei doi munti.
