Aproape o suta de copii se adunasera la o Biserica Ortodoxa dintr-un sat de ses din Rusia.
Unii dintre ei au venit de departe, caci inca nu vazusera o Biserica. La predica, episcopul a incercat sa inchege o discutie cu copiii. Prima sa intrebare, una foarte usoara, ca sa sparga gheata, a fost:
– Cum se numeste casa in care ne aflam?
Toti strigara:
– Biserica!
– Si de ce avem nevoie de un asemenea lacas care se numeste Biserica?
Mai multe manute erau ridicate. Un baietel raspunse:
– Pentru edificare.
Episcopul se bucura nespus. El intreba:
– Dar daca tu spui edificare, inseamna ca aici in Biserica exista ceva ce trebuie construit, edificat?
Baietelul nu zabovi sa raspunda:
– Trebuie sa construim viata vesnica in inimile noastre.
Niciodata nu primi episcopul un asemenea raspuns. Nici invatatorii copilului, intrebati fiind mai tarziu, nu stiau de unde avea el acest raspuns. In carti nu se gasea acest raspuns. Episcopul purta acest raspuns oriunde mergea. El spunea:
– De la un baietel am invatat ce trebuie construit intr-o Biserica.
Intr-o Biserica crestinii adevarati sunt aceia care se ajuta sa construiasca reciproc viata vesnica in inimile lor.
Un preot a fost odata musafirul unor invatati. Aici el ii surprinse cu o intrebare:
– Unde locuieste Dumnezeu?
Ei incepura sa rada de el:
– Ce spuneti? Priviti, intreaga lume este plina de slava Lui.
Si acel preot raspunse el insusi la propria-i intrebare:
– Dumnezeu locuieste acolo unde este lasat sa intre. Slava Lui Dumnezeu pentru toate!
