Un om il intreaba pe un intelept:
– Il caut pe Dumnezeu! I-am vazut peste tot semnele si bunavointa, adevarurile, minunile. Dar as vrea sa-I vad chipul!
– Uite, vezi muntele din fata ta? Muta-l cu palmele tale si poate, astfel, vei gasi ceea ce cauti!
Cu palmele goale, omul purcese la treaba si piatra cu piatra, muta muntele folosindu-si trupul, sufletul si mintea. Dupa multi ani se intoarse la intelept.
– Am mutat muntele, cum mi-ai spus, dar n-am vazut chipul lui Dumnezeu!
– Vezi apa, care curge prin preajma muntelui? Cu bratele tale, schimba-i cursul!
Omul osteni multi ani si schimba albia raului, dar pentru ca nu gasi astfel chipul Creatorului, se intoarse la intelept.
– Inima ta ai cercetat-o? l-a intrebat inteleptul.
– Am fost prea ocupat cu mutatul muntelui, schimbarea albiei raului, cu vorbele multe, cu oamenii, cu viata…
– Omul nu cauta decat ceea ce este deja in el. Esti pe drumul cel bun si vei gasi fara indoiala ceea ce cauti. Chipul lui Dumnezeu nu se reveleaza dintr-o data, ci se aduna, picatura cu picatura, ca roua. Mai usor muti un munte, mai degraba schimbi albia unui rau, decat sa-l vezi pe Dumnezeu, daca nu i-ai facut casa in sufletul tau!
