Veni o furtuna puternica si Domnul Dumnezeu permise ca raurile sa iasa din matca. Peste tot se zicea ca tara este sub apa.
Printre cei carora apa le-a inundat casele era si un taran temator de Dumnezeu. Cand apa patrunse in bucatarie se muta cu familia sa la etajul casei. Cand el si familia privira pe fereastra, au vazut o barca ce trecea prin fata lor.
Echipajul facu din mana si striga:
– Veniti! Va vom duce in siguranta!
Dar taranul temator de Dumnezeu raspunse:
– Dumnezeu ne va salva.
Apa crescu mai mult. Se urca pana la etajul superior si taranul cu toti ai sai au trebuit sa se mute la mansarda. Din nou veni o barca si oamenii din ea au strigat catre taran sa vina la bord.
Dar taranul raspunse la fel:
– Lasati, Dumnezeu ne va ajuta. Dar apa urca si mai mult. Taranul cu ai sai au trebuit sa stea pe acoperis si sa se tina de horn. Apa le spala picioarele. Atunci veni barca pentru a treia oara si oamenii au vrut sa le dea o mana de ajutor.
Dar taranul temator de Dumnezeu, in increderea sa de nezdruncinat in Domnul, refuza acest ajutor:
– Domnul ne va salva din acest mare impas, striga inca o data taranul.
Atunci venira valuri puternice si luara acoperisul pe sus si dusera la vale pe toti din familie.
Taranul muri, iar sufletul sau fu luat de ingeri pentru a fi dus sa se inchine in fata lui Dumnezeu.
Sufletul taranului intra deceptionat la tronul celui Preainalt si-i spuse lui Dumnezeu:
– Ce ne-ai promis si ce ai facut? De ce n-ai venit in ajutorul meu si al celor ai mei, cand ne aflam in cea mai mare stramtorare?
Dumnezeu ii spuse calm:
– Asta-seara ti-am trimis de trei ori o barca.
