In afara de cei trei barbati intelepti care voiau sa adore pruncul din ieslea Betleemului, a pornit la drum si un al patrulea mag.
Voia sa-I daruiasca pruncului trei pietre pretioase. Insa, deoarece animalul sau de povara schiopata, nu ajunse la timp la punctul de intalnire stabilit. Totusi porni singur spre iesle. Dar sosi prea tarziu.
O sarmana mama, ce nu se lasa mangaiata, ii povesti despre uciderea ingrozitoare a copiilor din Betleem, macel caruia ii cazuse prada si propriul ei fiu.
Plin de mila fata de ea ii darui o piatra pretioasa si stralucitoare pe care, de fapt, voia s-o dea pruncului regesc.
Dupa luni de zile ajunse in Egipt, insa aici a aflat ca pruncul Iisus si parintii sai s-au mutat in locul lor natal.
Si din nou porni la drum in cautarea pruncului Iisus. La periferia unui oras intalni un lepros care era aproape mort de foame. Acestuia ii darui cea de-a doua piatra pretioasa, ca sa se poata intretine pe viitor.
Dupa aproximativ 30 de ani de cautare, dorinta lui fierbinte de a-l gasi pe Regele lumii nu pierduse din intensitate. Dar simtea, de asemenea, cum inima sa batrana nu mai rezista mult la calatoriile lungi si obositoare. De aceea, intalnind un copil gol si inghetat, ii darui cea de-a treia piatra pretioasa pentru a se putea imbraca si hrani.
Deodata cerul se intuneca. Era putin timp dupa ora amiezii. Pamantul incepu sa se cutremure. Cuprins de frica mortii, el se gandea:
„Oare toate eforturile depuse in cautarea pruncului au fost zadarnice?”.
L-a gasit! De pe cruce o lumina cereasca ii lumina fata si el auzi o voce care zicea:
– Tu M-ai mangaiat cand ma vaitam, M-ai salvat cand eram in pericol de moarte si M-ai imbracat cand am fost gol!.
– Doamne, eu? Unde?, intreba el.
– Tot ceea ce ai facut oamenilor nevoiasi, Mie mi-ai facut! Atunci, cel de-al patrulea mag isi darui cu mare bucurie viata sa Regelui lumii, care se afla rastignit pe cruce. In sfarsit Il gasise!
