Candva, un calugar era mereu irascibil. Se supara foarte repede, aproape din orice.
Desi se ruga neincetat la Dumnezeu sa il scape de suparare, de fiecare data cand se ridica de la rugaciune, se mania pe unul dintre frati.
La un moment a indraznit sa-I spuna lui Dumnezeu:
– Doamne, nu Te-am rugat eu sa ma scapi de suparare? De ce ma lasi sa ma cert cu fratii asa des?
Dumnezeu i-a raspuns:
– Cum vrei tu sa exersezi refuzul supararii fara materie prima? Nu mi-ai spus tu sa te scap de suparare? De aceea iti trimit mereu pe cineva, ca sa ai ocazie sa nu te superi chiar daca iti da motiv. Tu poti sa inveti sa inoti intr-un bazin fara apa? Tot asa este si cu raspunsul Meu la rugaciunile tale! Numai tu esti stapan pe reactiile tale.
Calugarul s-a luminat si de atunci isi spunea mereu:
– Ma supar doar cand vreau eu.
Si asa a scapat calugarul de suparare.
