Un tanar oarecare a simpatizat o tanara, care traia duhovniceste. Si pentru ca sa-l simpatizeze si ea, incerca si el sa traiasca duhovniceste, sa mearga la biserica etc.
In cele din urma s-au casatorit. Insa, dupa cativa ani, barbatul acesta si-a inceput din nou viata sa lumeasca de mai inainte.
Desi avea copii mari – un baiat la facultate si doua fete, una la liceu si cealalta la gimnaziu – el continua sa traiasca o viata destrabalata. Avea o intreprindere mare si castiga multi bani, dar cei mai multi ii cheltuia cu viata sa desfranata.
Sarmana lui sotie tinea casa prin economiile ce le facea si copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatal copiilor, pentru ca ei sa nu se ingretoseze de el si astfel sa se raneasca sufleteste, dar si pentru a nu a fi atrasi si ei de o astfel de viata.
Noaptea tarziu, atunci cand acesta se intorcea acasa, sotia lui usor il putea justifica in fata copiilor, spunandu-le ca are treburi, dar la amiaza cand mergea acasa cu cate o prietena, ce putea sa le mai spuna? Dar ce facea acest om fara frica de Dumnezeu?
Cu toate ca nu merita sa fie numit om, pentru ca nu avea deloc omenie. Ii telefona femeii sale sa-i pregateasca de mancare si venea la amiaza, la masa, cu una din prietenele lui.
Sarmana mama, ii primea cu bunatate, pentru a nu intra la ganduri copiii ei. Dadea impresia ca aceea este o prietena a ei si ca tatal copiilor a trecut pe la ea pe acasa si a adus-o la ei cu masina.
Ii trimetea pe copii in camerele lor sa invete, pentru ca se temea ca nu cumva sa vada vreo scena rusinoasa, deoarece, din pacate, barbatul ei nu se ferea, si facea lucruri necuviincioase si in casa. Iar aceasta se intampla in fiecare zi, la amiaza. Si acesta atat de des isi schimba prietenele, incat copiii au ajuns s-o intrebe pe mama lor:
– Mama, dar cate prietene ai?
– Ne cunoastem de mai demult, le spunea aceea.
Pe langa toate acestea, acela o trata pe sarmana femeie mai rau decat pe o servitoare, deoarece se purta cu ea cu multa barbarie.
Ganditi-va, aceasta mama sa slujeasca in fiecare zi la doua dobitoace, care ii necinsteau casa, iar ea sa puna mereu ganduri bune in mintea copiilor ei. Si nu stia daca povestea aceasta se va termina vreodata, ca sa poata spune: „Voi face cu rabdare”, si astfel sa aiba putina mangaiere.
Iar povestea aceasta a durat multi ani. Si fiindca daduse ticalosul, multe drepturi diavolului, era firesc sa primeasca infricosatoare inrauriri diavolesti. Era ca un nebun, nu se putea controla, nimic nu-i convenea.
Intr-o zi, alergand ca un nebun cu masina si fiind ametit de betia poftei trupesti, a deviat de pe drum si a cazut intr-o prapastie. Masina s-a zdrobit cu totul, iar el s-a ranit grav.
L-au dus la spital, iar dupa o perioada de internare, a fost adus acasa schilodit. Dar nicio prietena de a lui nu a venit la el, pentru ca acum nu mai avea bani multi, iar fata lui era mutilata.
Atunci devotata lui sotie si mama cea buna il ingrijea cu multa bunatate, fara sa-i aminteasca nimic din viata lui cea desfranata. Fapta aceasta a ei l-a miscat mult si l-a schimbat duhovniceste. S-a cait cu sinceritate si s-a spovedit. A trait crestineste cativa ani, in pace sufleteasca, apoi s-a odihnit in Domnul.
Dupa moartea tatalui, fiul sau a preluat munca aceluia, si intretinea familia. Si impreuna cu surorile lui au trait in dragoste, pentru ca primise invataturi bune de la buna lor mama.
Aceasta mama a fost eroina. A baut ea toate otravurile, numai ca sa nu i se destrame familia si sa nu i se amarasca copiii, a stiut sa tina corect carma familiei, l-a mantuit si pe barbatul ei, agonisindu-si pentru toate acestea multa rasplata in ceruri. Dumnezeu o va aseza pe aceasta femeie in locul cel mai bun din rai.
