Un rege invata gradinaritul de la un Maestru zen. Maestrul i-a spus ca trebuie ce trebuie sa faca, si dupa trei ani, urma sa revina sa vada daca gradina regelui era totala.
Atunci regele ar fi trecut examenul.
Insa regele a inteles gresit cuvantul total – asa cum facem cu totii. El a crezut ca total inseamna perfect. In acest sens, a angajat mii de gradinari si acestia au creat o gradina cum nu a mai existat niciodata in Japonia.
Dupa trei ani, regele era foarte fericit si incantat de gradina sa, dar cand Maestrul a vazut-o, s-a intristat imediat.
Maestrul a devenit brusc serios. Regele a inceput sa se teama – oare unde a dat gres?
Timp de trei ani a depus toate eforturile posibile pentru a face gradina sa arate perfect, iar acum nu mai putea sa o imbunatateasca cu nimic.
Insa tacerea Maestrului il apasa foarte tare pe rege.
In cele din urma, regele a intrebat:
– Ce s-a intantamplat? De ce nu spui nimic? Nu iti place gradina
Maestrul a raspuns:
– Este prea perfecta si de aceea iti da un sentiment de artificialitate. In natura nimic nu este perfect. Gradina ta insa este prea perfecta, nu i se mai poate aduce nici o imbunatatire, de aceea sunt trist. Si ti-am spus ca aceasta trebuie sa fie totala, insa tu m-ai inteles gresit. Nu vad nici macar o singura frunza galbena sau uscata! Cum este posibil asa ceva?
Regele a spus:
– Impreuna cu servitorii mei am inlaturat toate frunzele cazute – si erau atat de multe! Le-am strans doar pentru a te primi pe tine.
Atunci Maestrul a cerut o galeata, a plecat spre locul in care au fost stranse frunzele uscate si a inceput sa le arunce prin gradina si pe poteca acestuia. Vantul a inceput sa se joace cu ele… si instantaneu, a inceput sa isi faca aparitia cantecul lor.
Maestrul a zambit:
– Acum este in regula! Asa arata mai natural. Este perfect in regula si tocmai de aceea nu mai este perfecta. Fara aceste frunze nu exista nici un cantec.
Fii total si nu te obosi sa devii perfect. Problema este ca majoritatea inteleg altceva.
