In drumul sau prin padure, un om a vazut o vulpe care isi pierduse picioarele.
El se mira cum de a putut sa supravietuiasca acest animal. Apoi a vazut un tigru care-si manca prada. El s-a saturat si a lasat vulpii resturile.
A doua zi, Dumnezeu hrani vulpea tot cu ajutorul aceluiasi tigru. Omul ramase uimit de marea bunatate a lui Dumnezeu si-si spuse:
– Ma voi odihni intr-un colt si ma voi incredinta cu totul lui Dumnezeu, iar el se va ingriji de toate lipsurile mele.
Asa petrecu el multe zile, dar nu se intampla nimic. Saracutul de el era cu un picior in groapa, cand auzi o voce:
– Tu, care esti pe un drum gresit, deschide-ti ochii pentru adevar! Urmeaza exemplul tigrului si nu al vulpii!
Pe drum, omul intalni o fetita inghetata care tremura intr-o haina subtire si care nu mai spera sa primeasca ceva cald de mancare. El se revolta si-i spuse lui Dumnezeu:
– Cum poti permite asa ceva? De ce nu faci nimic impotriva acestei situatii?
Pe moment, Dumnezeu nu-i dadu niciun raspuns. Dar intr-o noapte ii spuse:
– Am facut ceva impotriva acestei situatii; te-am creat pe tine, omule! Tu ai fi putut sa ajuti acea fetita, dar nu ai ajutat-o.
