Intr-o zi, un trufas zice unui credincios:
– Ce, sunt copil, sa ma tem de Dumnezeu, eu sunt ateu?!
Credinciosul ii raspunde:
– Rau faci ca nu lepezi de la tine aceasta orbire a trufiei.
A trecut o bucata de vreme si iata-l pe trufas venind la cel credincios:
– M-a gonit fecioru-meu din casa. I-o vandusem lui, cu indatorirea sa ma ingrijeasca pana voi muri. Si acum, m-a luat cu ciomagul si m-a alungat.
Cel credincios i-a raspuns:
– Nu te supara, frate, dar se vede treaba ca feciorul dumitale te-a auzit cand spuneai ca nu te temi de Dumnezeu si, auzindu-te, ba azi, ba maine, si-a zis si el: „Daca tata nu se teme de Dumnezeu, de ce m-as teme eu de tata?”.
– Si de aceea te-a alungat, dar vinovat de aceasta nu e numai feciorul, ci mai ales dumneata.
Trufasul a pus capul in pamant si n-a mai zis nimic.
