In 1989, in Armenia a avut loc un puternic cutremur de pamant de 8,20 pe scara Richter.
In urma acestei catastrofe naturale si-au pierdut viata cateva zeci de mii de oameni.
Imediat dupa cutremur, un tata, supravietuind catastrofei, se indrepta spre scoala, unde se afla fiul sau. De altfel ii promisese ca va fi mereu alaturi de el.
Cand ajunse acolo observa ca totul era aproape una cu pamantul. El nu dispera, ci se apuca numaidecat sa sape printre daramaturi, dar lumea prezenta incerca sa-l opreasca spunandu-i ca si-asa de acum totul este in zadar.
Si impotriva oprelistilor din toate partile, el se puse pe treaba. A sapat doua ore, zece, 20, 30 de ore, si nu dadu de nimic.
Dupa vreo 38 de ore de munca, continua sa-l strige intruna pe fiul sau, pe nume Armand.
Deodata veni si raspunsul:
– Tata, aici sunt!
Scapase ca prin minune cu cativa din colegii sai de clasa, deoarece plafonul formase cu peretele lateral un triunghi salvator.
– Le-am spus colegilor mei de clasa sa nu se inspaimante, fiindca daca traiesti vei veni sa ma salvezi, si impreuna cu mine si pe ei. Stiam eu ca nu vei uita promisiunea facuta.
