Cartel Alfa a adunat doar vreo 60 de oameni ca sa protesteze in fata Prefecturii Botosani. In plus, actiunea sindicalistilor a fost atat de linistita ca nici macar maidanezii din zona nu s-au sinchisit sa plece din fata Palatului Administrativ.
Anuntata sa inceapa la ora 14.00, actiunea a inceput foarte anemica, doar o cele doua pancarte tinute de cativa sindicalisti obositi si lipsiti de vlaga iti mai dadea aerul de protest.
Chiar Marius Orosanu, presedintele Cartel Alfa Botosani, a spus ca mult mai bine ar fi fost ca si celelalte sindicate sa fi venit in aceeasi zi la protest pentru a avea mai multa credibilitate si forta.
„In fiecare an pe data de 7 octombrie se sarbatoreste in intreaga lume Ziua Mondiala a Muncii Decente. Confederatia Nationala Sindicala Cartel ALFA a dorit ca, prin pichetarea din de azi (marti, 8 octombrie, n. red.), sa atraga atentia ca prin politicile duse de decidenti dezideratul la o munca decenta este din ce in ce mai indepartat lucratorilor din Romania, care sunt obligati astfel sa plece spre alte tari pentru a-l implini. Noi ne-am fi dorit ca si celelalte sindicate sa fi venit si ele tot astazi. Dar asa, BNS va organiza un protest saptamana viitoare, iar cei din Sanatate probabil la inceputul lunii noiembrie. Speram ca luna viitoare sa organizam o actiune mai ampla si impreuna cu celelalte sindicate”, a declarat Marius Orosanu, presedintele Sindicatului Cartel Alfa Botosani.
Asa putini cat au fost, de parca ziceai ca au venit la „ceaiul de la ora cinci” cu prefectul Costica Macaleti, totusi au vrut sa-si spuna si „pasurile” celor care conduc acum tara. Pana si pe pancarte nu si-au scris doleantele, ci doar de la ce sindicat fac parte.
Pana si prefectul de Botosani, Costica Macaleti, a fost uimit de protestul linistit al sindicalistilor.
Principala nemultumire exprimata de cei cativa sindicalisti este aceea ca masurile luate de actuala guvernare nu sunt cele asteptate de cetateni.
Dupa protest, o delegatie formata din sapte lideri sindicali a purtat o discutie cu prefectul Costica Macaleti.
Cu acest prilej, Camelia Socianu, liderul Sindicatului „Impact” de la Protectia Copilului, a spus ca multe primarii nu mai au bani pentru salariile asistentilor persoanelor cu handicap.
Corina Aursulesei, liderul de sindicat de la Agentia de Plati si Interventii pentru Agricultura, a cenit cu acuzatii mai grave spunand ca functionarii sunt supusi la presiuni politice. Si anume, ca marii fermieri apeleaza tot mai des la oamenii politici si se fac presiuni pentru lucruri care nu tin de functionarii publici.
In schimb, Octavian Dumitru, liderul Sanitas Botosani, a anuntat ca s-a demarat campania de strangere de semnaturi pentru sustinerea grevei generale pe care angajatii din sistemul sanitar intentioneaza sa o declanseze in noiembrie.
Si dascalii au inceput sa stranga semnaturi pentru o greva generala.
Potrivit legii, greva generala poate fi declansata doar daca sindicalistii au acordul a jumatate plus unu dintre salariati.
Mai jos va redam „semnalul de alarma” tras in mod public de membrii Confederatiei Nationale Sindicale Cartel ALFA:
1. Modificarea Legii dialogului social (Legea nr. 62/2011) in forma propusa de partenerii sociali
La inceputul anului 2011, toti salariatii erau acoperiti de cel putin un contract colectiv de munca (national, de ramura sau de unitate). In prezent, la aproape 3 ani de la adoptarea Legii MONOLOGULUI social, mai putin de 30% din salariati beneficiaza de aceasta protectie, iar numarul este in scadere. Datorita conditiilor absurde de reprezentativitate si de aplicabilitate ale contractelor colective de munca la nivel de sector impuse de noua lege, practic nu s-a mai incheiat niciun contract colectiv de munca la acest nivel. Studiul realizat de Organizatia Internationala a Muncii, publicat in iulie 2013, demonstreaza cu claritate impactul negativ al modificarilor legislative din 2011 asupra parteneriatului social, negocierii colective si calitatii locurilor de munca. Membrii de sindicat nu uita ca atunci cand se afla in opozitie coalitia actuala de guvernamant s-a angajat sa modifice legislatia muncii pentru a debloca negocierea colectiva si dialogul social, angajament ”uitat” la presiunea organismelor financiare internationale si a multinationalelor, cei care sunt adevaratii decidenti intr-o Romanie umilita si vanduta zi de zi.
2. Promovarea unui dialog social institutionalizat real
Comisiile de Dialog Social de la nivelul ministerelor se realizeaza formal (materiale sunt trimise de obicei cu cel mult 12 ore inainte), timp in care partenerii sociali nu au cum sa isi consulte membrii. In plus, oricat de competente si sustinute de exemple clare sunt observatiile partenerilor sociali, contributiile lor nu sunt retinute in forma finala a actului legislativ. Consiliile Consultative de la nivelul ITM-urilor nu isi pot desfasura activitatea in lipsa unui regulament de organizare si functionare care trebuia adoptat de peste 18 luni.
3. Garantia unei plati decente (un salariu minim de cel putin 1.000 RON in 2014)
Cresterea salariului minim la o valoare care sa acopere intr-o mai mare masura costurile de trai are si o serie de avantaje economice: combaterea evaziunii fiscale pe piata muncii, cresterea consumului intern, reducerea numarului de beneficiari de venit minim garantat sau de persoane active asistate social si, implicit, reducerea fondurilor necesare pentru a fi alocate in acest scop, aducerea de venituri suplimentare la bugetul consolidat de stat etc. In Romania salariul minim este in prezent la un nivel de numai 34% raportat la salariul mediu, nivel foarte scazut daca avem in vedere faptul ca la nivel european se discuta introducerea unui salariu minim national care sa reprezinte 60% din salariul mediu al tarii, ca politica de reducere a decalajelor si inechitatilor sociale.
4. Stoparea concedierilor oarbe, fara masuri de protectie sociala
Guvernul actual a respins in mod repetat orice initiativa privind introducerea masurii somajului tehnic, care sa vina in sprijinul salariatilor si intreprinderilor aflate in dificultate temporara, in ciuda raportului Ministerului Muncii care arata impactul favorabil al acestei masuri prin economii la buget. Mai mult, guvernul a blocat accesul persoanelor disponibilizate la salarii compensatorii si a impus concedieri in sectorul bugetar, in forma procentuala, fara a fi realizata in prealabil o analiza si fara a se stabili criterii rationale.
5. Servicii publice si sociale de calitate, accesibile tuturor
Solutia pentru problema subfinantarii serviciilor publice nu o reprezinta nici privatizarea si nici transferul costurilor catre beneficiari. Impunerea de costuri suplimentare catre cetateni este inacceptabila, solutiile reale fiind administrarea eficienta si transparenta a fondurilor, promovarea unei politici de personal motivante, precum si crearea de conditii pentru cresterea gradului de colectare a contributiilor, Romania fiind pe ultimul loc intre tarile est-europene la colectarea contributiilor sociale, cu un grad de eficienta de numai 58%.
6. Relansarea economica si combaterea evaziunii fiscale
Romania se mentine in pozitie fruntasa intre tarile din Europa in privinta ponderii economiei subterane, estimata la 29,8% din PIB, iar evaziunea fiscala pe piata muncii reprezinta 14,7% din PIB. Avand in vedere amploarea fenomenului, masurile de combatere a evaziunii fiscale, a muncii la negru, a fraudei sau altor fenomene care formeaza economia subterana sunt total insuficiente si inadecvate. In aceste conditii este inexplicabila masura recenta de reducere a personalului din institutiile de control, ANAF si Inspectia muncii. In privinta masurilor de relansare economica, acestea sunt practic inexistente, iar la rectificarea bugetara investitiile au fost taiate. Agentii economici sunt obligati sa isi inchida activitatea datorita preturilor foarte mari la gazele naturale si energie. Desi consecinta este inchiderea multor intreprinderi, ceea ce reprezinta zeci de mii de locuri de munca, a ramas in vigoare masura pretului energiei verzi sustinute prin facturile consumatorilor economici.
7. Reglementarea drepturilor salariale in sectorul bugetar
Legislatia adoptata in ultimii ani impiedica negocierea oricaror drepturi de natura salariala in sectorul public. In acelasi timp, decidentii refuza sau tergiverseaza adoptarea unor acte normative specifice care sa reglementeze anumite drepturi in diverse sectoare de activitate sau care sa elimine discriminarile existente in sistem. Cu titlu de exemplu, reamintim situatia din sistemul de asistenta sociala, unde, desi reprezentantii salariatilor au facut numeroase demersuri in acest sens, nu exista inca un Regulament de acordare a sporurilor specifice sectorului de activitate, aspect care determina numeroase situatii de discriminare si inechitate intre salariati aflati in situatii absolut identice. Vechimea in munca inclusa in salariul minim sau acordata in cuantum diferit pentru situatii similare reprezinta alte exemple de disfunctionalitati evidente in sistemul de salarizare bugetar.
8. Asigurarea resurselor financiare pentru buna functionare a sectorului public
Desi mai sunt aproape 3 luni din anul 2013, resursele financiare ale multor institutii publice au fost epuizate ori sunt la un nivel care nu asigura buna desfasurare a activitatii acestora pana la sfarsitul anului. Mii de beneficiari ai sistemului de asistenta sociala sunt in pericol de a nu primi serviciile sociale cuvenite la un standard calitativ optim, sute de bolnavi nu mai pot fi internati din motive pur birocratice, functionarii din administratia publica nu au asigurate conditii decente de munca si exemplele pot continua. Toate acestea se intampla in conditiile in care salariatii au creditat deja statul prin importante sume de bani care se cuveneau a le fi acordate de acum 5-7 ani, dar care le-au fost abuziv si unilateral esalonate la plata pana in anul 2018.
9. Reducerea contributiilor sociale
Stimularea ocuparii fortei de munca si atragerea investitiilor in Romania nu se va realiza daca nu se va decide reducerea contributiilor sociale pentru angajatori si angajati cel mai tarziu incepand cu data de 01.01.2014. ”Competenta” si ”profesionalismul” actualei guvernari (si nu numai!) sunt evidente daca avem in vedere ca Romania are printre cele mai mari contributii sociale, dar printre cele mai modeste si ineficiente servicii sociale (contraprestatia corespunzatoare contributiilor). Acest fapt este in general perceput ca o „amenda” aplicata muncii. Mai mult, nivelul ridicat al cotelor de contributii sociale ce trebuie platite in Romania actioneaza ca un factor descurajator pentru ocuparea fortei de munca fapt ce a condus la existenta unei piete negre sau gri a muncii, precum si la scaderea gradului de conformare voluntara la plata acestor contributii. Reducerea cotelor de contributii sociale ar stimula in plan intern ocuparea fortei de munca si scoaterea la suprafata a veniturilor din economia subterana, iar pe plan extern ar determina atragerea investitorilor straini, reducerea decalajelor actuale si obtinerea unui grad de convergenta reala a Romaniei cu celelalte tari din U.E. si cresterea competetivitatii tarii noastre, evitandu-se astfel condamnarea Romaniei la subdezvoltare pe termen lung.
10. Oprirea abuzurilor furnizorilor de utilitati publice (energie electrica, gaze naturale, apa)
Furnizorii de utilitati publice profita continuu atat de complicitatea si/sau de pasivitatea autoritatilor statului (ANRE, ANRSC, APC etc.), cat si de monopolul pe care il au, batjocorind in egala masura consumatorii casnici si firmele din tara noastra prin facturile emise. Citirea si intelegerea unei facturi primite de la furnizorul de energie electrica sunt inaccesibile omului de rand, care se vede obligat, sub presiunea sistarii serviciilor primite, sa plateasca energie activa, rezervare, acciza necomerciala, contributie cogenerare, certificate verzi, taxa TV, taxa radio etc. Mai mult, asa-zisele facturi de regularizare au ajuns sa reprezinte un cosmar tot mai greu de suportat de cetateni prin sumele nesimtit de mari care sunt trecute de furnizorii de utilitati. Situatia nu difera mult la gaze naturale, unde consumul de metri cubi (usor de urmarit de consumator) este transformat in consum de kWh si facturat astfel incat simplul cetatean sa nu mai poata urmari ce si cat se factureaza. De asemenea, la apa suntem obligati sa platim pierderi, regularizari la nivel de scara, meteo, iar exemple pot continua.
11. Dezbaterea publica reala a tuturor proiectelor care privesc regionalizarea si descentralizarea
In anii anteriori au existat numeroase servicii descentralizate si de fiecare data s-au facut initial promisiuni ferme ca descentralizarea va fi insotita si de alocarea corespunzatoare a resurselor financiare necesare bunei functionari a respectivelor institutii. Asistenti personali au trecut din responsabilitatea Ministerului Muncii in cea a consiliilor locale, leaganele de copii au trecut de la Ministerul Sanatatii la Consiliul Judetean (prin DGASPC), centrele de plasament au trecut de la Ministerul Invatamantului (Educatiei) tot la Consiliul Judetean, iar exemple pot continua cu descentralizarea Politiei Comunitare, a SPCLEP, caminele-spital si cele medico-sociale, scolile si spitalele etc. Cu mici si nesemnificative exceptii, in cvasitotalitatea acestor descentralizari nu s-a respectat promisiunea asigurarii resurselor necesare, fapt care a determinat situatii de criza institutionala si de privare a beneficiarilor de serviciile necesare la un standard de calitate optim. In conditiile de mai sus, este evidenta si justificata ingrijorarea lucratorilor din sistemul public, dar si a beneficiarilor serviciilor oferite de institutiile publice, dupa cum la fel de justificata este solicitarea lor de a participa la dezbateri publice reale pe tema regionalizarii si descentralizarii si de a avea garantii prin lege cu privire la modul in care se vor asigura fondurile necesare bunei functionari a institutiilor publice in situatia in care vor fi adoptate masurile intentionate de guvern.
