RESPECT: Banul, tot ochiul dracului ramane fratilor

ioan negru

E luna octombrie, e toamna, florile si cantecul vietatilor ne bucura. De n-am fi asa ingrijorati, am putea gasi o mie si una de motive de bucurie.

Din pacate, suntem gata sa gasim tot atatea motive de necaz, iar indemnul de a lasa grijile la o parte pare mai curand o obraznicie infantila. Gandul la toamna, la flori, cantec si poezie pare a fi o naivitate idilica.

Ma uit in jurul meu si constat chipuri incrancenate, triste si priviri haituite de griji. Prieteni, colegi, trecatori cunoscuti si necunoscuti sunt cuprinsi de o panica mocnita si fac fara incetare, o prea suprarealista si cinica apologie a banului.

Grija grijilor este aceea ca prin buzunare sufla puternic vantul. Ce mai, in democratia saraciei cvasigeneralizate banul a devenit atotputernic, dictator. El devine bautura, mancare, distractie, placere, putere, glorie dar si decadere. Totul, aproape totul este de vanzare. Notiunea de ban pare atotcuprinzatoare, atotputernica.

Totusi, cred ca rezista cei care nu se supun dictaturii banului, cei care nu isi vand sufletul pentru un pumn de galbeni, cei care actioneaza, se misca si chiar trag din greu pentru viata lor.

Gandind pozitiv, afirm ca fara bani sau, ma rog, cu bani mai putini, viata poate fi amara, dar si usoara, curata si simpla.

Banul, tot ochiul dracului ramane fratilor. Nu poate cumpara constiinta nepatata, nu poate cumpara inocenta si lipsa de griji a copilariei. Parca unii prea apuca caineste drumul banului, intra pana in gat in ambitii desarte si afaceri mizerabile, uitand de Dumnezeu si de bucuriile simple care practic pot fi farmecul vietii.

Fratilor, lacomia ii sac fara fund si cand esti pus pe capatuiala, te incrancenezi si ajungi sa devii devorat de ideea asta. Nu mai ai ragaz si nu mai esti om.

Tot privind spectacolul acesta social cu devalmasirile lui, fiind prin Piata Mare dorind sa imi cumpar cate ceva, am ramas fara portofel. Oare tot gandul inavutirii si a lacomiei de bani l-a facut pe acel om sa ma lase fara putinul ce-l aveam?

In sinea mea, m-am impacat cu gandul ca la oameni caracterul se modeleaza si formeaza foarte greu iar educatia face mult dar nu totul si sper ca pe viitor astfel de situatii ca acestea sa fie din ce in ce mai rare, dar cine stie? (Ioan Negru, psiholog)

Politica de comentarii : Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material.


Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit.


Site-ul http://www.reporterul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.