Fiecare dintre noi, de la nastere si pana la maturitate si chiar dupa aceea, avem nevoie de ajutorul semenilor, fie ca e vorba de ajutor material, fie moral!
In ceea ce priveste forma de ajutor, se spune ca „Mainele care ajuta, trebuie sa stie cum sa ajute”. Cu alte cuvinte, in incercarea de a ajuta pe cineva, putem face chiar rau, desi suntem bine intentionati.
Recent am avut o convorbire cu un intelectual care se caina ca nu gaseste intelegere si ajutor de la institutiile abilitate! Din respect pentru acesta, nu-i mai consemnez nici macar initialele, permitandu-mi doar sa-i sugerez cateva solutii de redresare.
Imediat de cum mi-am oferit disponibilitatea de a-l ajuta, fie si cu un sfat, mi-a raspuns socant, in esenta, cam urmatoarele: „Am solicitat ajutor si de la cateva organizatii nonguvernamentale care politicos, mi-au raspuns ca nu au bani si nu ma pot ajuta. Apoi, mi-a spus amicul, am solicitat sa-mi intinda o mana de ajutor unele institutii care se ocupa, preponderent, cu viata de «dincolo». Dar si de la respectivele institutii mi s-a raspuns ca «Domnul va avea grija»”.
Am ramas meditand asupra acestui caz, constatand ca sau cam inmultit atat cei care propovaduiesc viata de aici, de pe pamant, dar si cei care au grija de viata de „dincolo”.
Atat unii, cat si altii, sunt bine platiti, bine hraniti, aroganti si cu un comportament adesea dispretuitor din motive greu de inteles. Cert este ca cei care au griji pamantene, nu stiu cum sa-si mai sporeasca averea, iar ceilalti nu mai stiu sa-si justifice existenta terestra in numele celei de dincolo, la care nici unul nu se inghesuie sa ajunga repede.
Cazul mai sus prezentat nu este nici pe departe singular, de unde si concluzia ca e bine sa ne gandim ca pana la urma, omul nu este decat o „clipa in anticamera mortii eterne!”.
Trebuie mai mult ca oricand, sa ne gasim normalitatea si moralitatea, sa ne respectam si sa ne ajutam unii pe altii, sa ne ajutam semenii atat material, cat si spiritual, aceasta este menirea noastra pe pamant fratilor.
Mie mi-a placut de regele Filip al II-lea si vreau sa va reamintesc si voua pentru a se intelege mai bine, regele a platit o viata intreaga un subordonat care avea doar doua obligatii: sa-i spuna regelui dimineata: „Filip, sa-ti amintesti astazi ca esti om!”, iar inainte de culcare: „Filip (nu rege), ti-ai amintit astazi ca esti om?”. (Ioan Negru, psiholog)
