România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește abandonul școlar. Ponderea tinerilor care au părăsit devreme sistemul de educație și formare este de 16% la nivel național, în timp ce media Uniunii Europene este de 10%. Iar în mediul rural, acolo unde se află jumătate din potențialul uman al țării (51% din populație), abandonul școlar este și mai ridicat.
Peste 600.000 de elevi nu merg la școală, în prezent, la nivelul la care trebuie să fie sau au renunțat cu totul la studii. Problema este agravată de numărul mare de tineri NEETs (ʻneither in employment, nor in education and trainingʼ), care nu sunt nici în școală, nici în câmpul muncii. Conform Eurostat, România are cel mai mare nivel de NEETs din UE (19,8%), în strânsă legătură cu rata uriașă de abandon școlar. Lucrând la negru, pierzând șansa de a se forma profesional, trăind din ajutoare sociale, acești tineri devin la rândul lor parte a unei probleme sistemice, perpetuând sărăcia, excluziunea socială, inegalitatea de gen și lipsa competențelor.
Pentru a înțelege cum putem crește nivelul de școlarizare și ajuta mai mulți copii să-și finalizeze studiile, Asociația BookLand și Unlock au realizat, cu sprijinul Leroy Merlin, o cercetare care a mers în inima României rurale (prea rar atinsă, de altfel, de studiile sociologice). Intitulat „Părinți la Sat”, studiul a privit în profunzime relația dintre copii și școală & modul în care părinții se raportează la educație: cât de importantă este pentru ei și ce fac (sau nu) pentru a-și susține copiii să învețe. Studiul arată și cum accesul la oportunități, dar și traumele din familie determină stiluri de viață foarte diferite. Părinții de la sat care au beneficiat de oportunități care să-i ajute să crească material și emoțional se pot gândi la educație și la valori pe care le împărtășesc apoi cu copiii. Cei fragili, aflați în sărăcie extremă și care nu pot asigura un trai decent, sunt prinși într-o capcană din care simt că nu pot face nimic.
Cum arată valorile și principiile părinților de la sat?
Oamenii din satele argeșene încearcă să depășească cutumele înrădăcinate în generații prin care gura lumii guvernează. Cu toate acestea, procesul nu este simplu și necesită timp, rezistența la schimbare fiind mare. Există, însă, valori care par de neclintit. Copiii continuă să fie rațiunea de a fi a părinților, care își definesc valoarea prin aceștia; familia este valoarea centrală, iar copiii sunt sensul vieții. Asociată cu siguranța și statutul în comunitate, familia este valorizată până într-acolo încât unii adulți aleg să rămână în situații sau relații toxice pentru că ʻașa se face’. În același timp, statutul este dat și de bunurile deținute; inclusiv dragostea față de copii este exprimată prin ceea ce poți da mai departe (ʻsă ai ce să lași copiilor, căci pentru ei muncești’). Prin urmare, o casă mare (chiar și neterminată) este semn de bogăție, iar să ai haine frumoase (de brand, dacă se poate) înseamnă să fii un om valoros, care obține mai ușor recunoaștere socială.
De ce se tem părinții din mediul rural?
Pentru a înțelege blocajul în care se află România rurală, studiul a investigat și temerile părinților. Aceștia se tem, de pildă, că le vor fi marginalizați și discriminați copiii, dar și că tinerii o vor lua pe căi greșite și nu se vor ține de studii. Printre cauzele frecvent amintite pentru abandonul școlar sunt sarcinile adolescentelor (suntem nr. 1 în Europa în ceea ce privește numărul de mămici adolescente) și bullying-ul practicat. Părinții se tem și că nu sunt capabili să-și ajute copiii cu probleme comportamentale sau întârzieri de învățare. Iar în cazul celor care nu-și pot ajuta copiii la teme, teama de blocajul educațional al copilului este înlocuită de o atitudine de desconsiderare a școlii (= locul unde aceștia spun că se râde de copiii lor). Frica de a nu fi părinți buni, de a nu-și îngriji copiii ʻcum trebuie’ este asociată cu teama că le vor fi luați copiii și este mai puternică în rândul mamelor captive în situații de abuz. Prea multe familii continuă să trăiască din alocații, ajutor de șomaj sau muncă zilieră, iar teama de a nu (mai) avea un loc de muncă și un venit afectează părinții.
Cum arată casele familiilor intervievate?
Cele mai multe cazuri de abandon școlar sunt întâlnite în conexiune cu spațiul locativ. Copiii din familii sărace, la limita subzistenței, care locuiesc în case insalubre și nu au un spațiu unde să se spele sau un loc în care să-și facă temele, au un risc mult mai mare de a abandona școala, ca și cum educația ʻar fi ultima lor grijă’. Unii copii au spus că ar prefera să nu mai frecventeze școala și să-și îngrijească frații mai mici, pentru ca mama lor să poată munci și aduce un ban în plus acasă. Studiul arată și că investițiile în spațiul unde copilul învață nu sunt prioritare. Spațiul de bază al casei include o bucătărie, spațiul de dormit și un grup sanitar cu duș (wc-ul fiind, în multe cazuri, încă în curte), în timp ce spațiul de învățare este adesea „încropit” de o masă și un scaun unde se și gătește sau mănâncă.
Disconfort și nesiguranță în relația cu banii
Respondenții spun că lipsa banilor le creează un sentiment de nesiguranță și teamă căci, în Argeșul rural, oportunitățile de lucru nu sunt atât de variate și sigure: ʻnu e ca la Mioveni unde ai acces la locuri de muncăʼ. De aceea, mulți săteni aleg să plece în străinătate. În lipsa predictibilității financiare, majoritatea se axează pe imediat (ʻce-i în mână nu-i minciună’) și rareori fac planuri pe termen lung. În mod paradoxal, părinții cu cei mai puțini bani au tendința de a ceda presiunilor copiilor pentru a cumpăra jucării sau haine de brand, comparativ cu cei mai stabili financiar, care sunt mai chibzuiți. Cea mai mare diferență între cei care reușesc să facă bani și cei care nu reușesc rămâne atitudinea. Cei care suferă de deprivare financiară cred despre ei că ʻnu potʼ și despre mediu că ʻnu se poateʼ.
Investițiile în educație nu sunt o prioritate pentru părinți
Indiferent de nivelul de trai, facturile și plata utilităților sunt priorități. Chiar dacă vorbim despre oameni care locuiesc la țară și au terenuri, sunt extrem de puțini cei care se bazează pe producția proprie pentru a-și acoperi întreg necesarul gospodăriei, apropiindu-se astfel de stilul urban de consum. Hainele sunt un subiect major de tensiune la sat, copiii fiind deseori judecați în funcție de îmbrăcăminte, cele mai multe cazuri de bullying fiind cauzate de acest aspect. Cheltuielile cu educația (rechizite sau transport pentru cei care studiază la oraș) ocupă o pondere redusă în bugetul familiei, nefiind o prioritate. Apropo, un alt studiu recent arată că românii cheltuie de opt ori mai mult pe țigări și alcool decât pe educație… Totuși, cu cât părinții sunt mai educați și cu cât au aspirații mai înalte pentru copii, cu atât crește și investiția în educație, în special în activități extra-curiculare: sport, o limbă straină sau excursii cu școala.
Familia, între modele tradiționale și independență
Familia rămâne extrem de importantă la sat. Majoritatea femeilor continuă să se mărite și să devină mame de foarte tinere (16-18 ani), mai ales cele care provin din medii defavorizate, însă nu exclusiv. Rolurile de gen tind să urmeze în continuare calea clasică: în general femeia este cea responsabilă de gospodărie și copii, inclusiv de educația lor. Totuși, în familiile moderne există o oarecare implicare și a bărbaților. În familiile monoparentale copiii suferă mult după părintele care lipsește, mai ales dacă mama este cea care a plecat. Atunci când mamele rămân singure cu copiii, cel mai adesea reușesc să-i stabilizeze și să le asigure o direcție. Studiul relevă și o tendință nouă: aceea a mamelor care-și învăța fetele să gândească independent și să învețe o meserie, pentru a nu depinde financiar de un partener.
O diplomă deschide ușa spre locuri de muncă mai bine plătite
A avea un loc de muncă stabil, bine remunerat, care se bucură de prestigiu social este aspirațional. Și totuși, oamenii nu-și încurajează copiii să viseze mai mult decât ceea ce știu că funcționează. Maximul la care aspiră pentru copii sunt joburi sigure, în administrația publică – polițist, pompier, învățător, asistent – iar cei care spun că-și doresc să-și vadă copiii la facultate nu știu ce anume vor studia aceștia. Își spun însă, că o diplomă le deschide copiilor ușa spre locuri de muncă mai bune: ʻla birou, nu cu cârca, în ploaie’. Perspectiva părinților argeșeni trebuie privită și în contextul percepției la nivel național, unde doar 34% dintre români cred că învățământul îi pregătește pe copii pentru viață într-o mare sau foarte măsură, în timp ce 7 din 10 români care au copii sau cunoscuți absolvenți de liceu & facultate spun că le e greu să-și găsească locuri de muncă, neavând experiență practică (59%) sau acces la oportunități în zonă (42%).
Școala, valorizată în teorie
În teorie, școala este valorizată de toți cei investigați pentru că este un pașaport către o viață mai bună, una în care nu sunt constrânși să muncească în condiții precare. Deși părinții recunosc rolul esențial al educației, în multe familii nu există o implicare activă în susținerea copiilor. Astfel, în familiile aflate în dificultate, copiii au performanțe școlare reduse, absentează frecvent sau abandonează școala. În plus, mulți părinți nu au la rândul lor educație și nu-și pot ajuta copiii la teme, aceștia ajungând să se frustreze și să nu-și mai dorească să meargă la școală. Un alt fenomen este cel al copiilor care doresc să performeze, dar sunt ținuți în urmă de familiile care se tem ca aceștia să nu plece din comunitate. Mulți părinți se plâng de bullying în școli, copiii ajungând să fie judecați după haine, branduri, gadgeturi, și spun că lipsa uniformei permite diferențierea între copii la școală și accentuează atitudinile de discriminare.
Planurile de viitor & apartenența la comunitate
Planurile de viitor sunt influențate de puterea financiară și de statutul în comunitate. Totuși, există un angajament comun: dorința de a rămâne în județ alături de familie. Părinții vor ca tinerii să rămână și să se dezvolte personal și profesional în comunitate, unde au crescut. Această viziune este deosebit de importantă pentru familiile care se confruntă cu dificultăți financiare; sprijinul reciproc dintre generații constituie o sursă vitală de ajutor și stabilitate în fața provocărilor de zi cu zi. Însă, ce fel de suport pot asigura copiii care nu sunt cuprinși în sistemul educațional? Deși potențialul este uriaș: conform statisticilor europene, ponderea populației de vârstă școlară în populația totală din România este cea mai mare și mai stabilă în comparație cu țările din regiune. În schimb, ponderea copiilor încadrați în școlile românești este cea mai mică din regiune & în scădere: doar 18% față de 20% în Polonia sau 21% în Germania, spre exemplu.
Stilurile parentale de la sat: un nou instrument util în comunicarea cu părinții
Realizat pe teren, în gospodării din mai multe sate argeșene, Studiul „Părinți la sat” a intrat adânc în realitatea României rurale, printr-o o serie de 40 de interviuri cu părinți din varii categorii socio-economice. Concluziile, deși privesc situația din Argeșul rural, vorbesc despre probleme sistemice, existente la nivel național. Și, deși nu toate familiile intervievate trăiesc în situații financiare-limită, prea multe dintre cazurile întâlnite spun povești triste despre analfabetism, discriminare, abuz și medii toxice… Povești despre copii la limita puterilor, care cer ajutorul serviciilor sociale.
„Există o Românie profundă care stă ascunsă și pe care foarte puțini se încumetă să o exploreze. O Românie amorțită și blocată în zone rurale, unde oamenii sunt ancorați doar în prezentul căruia trebuie să-i supraviețuiască. Ei nu au o viziune pe termen lung, pentru că nu au pe ce să se bazeze. Nu există joburi stabile, oportunități de dezvoltare sau un plan de creștere al comunității. Unii reușesc să construiască vile frumoase, lucrând și inspirându-se din străinătate. Alții trăiesc într-o sărăcie incredibilă, în case insalubre și dărăpănate, cu mame aflate în depresie pentru că nu pot munci și mai sunt și chinuite de soții alcoolici sau violenți, cu copii cu ochi triști și care nu știu încotro să o ia. Cei mai mari prind curaj și ʻse cerʼ în plasament, lăsându-i pe părinți și mai deprimați. În studiul din județul Argeș am aflat că nu există părinte care să nu-și iubească copiii și care să nu plângă atunci când îi pierde… dar și că sunt oameni care au nevoie de perspectivă, au nevoie de cineva care să-i ajute să devină utili social. Oamenii marginalizați de la sat sunt potențialul irosit al României, iar copiii care abandonează școala sunt deseori produsul unor familii în derivă care nu-și găsesc un scop și o direcție. Ei se apară și spun ʻnu am școalăʼ, ʻnu mă angajează nimeniʼ, ʻnu am cum să las copiii singuri acasă și să merg la muncăʼ. E normal când toată viață nu ți-a ieșit nimic și nu te-a ajutat nimeni. Sunt însă în comunitate oameni care au reușit și le întind o mână – le dau joburi temporare și reușesc să trăiască de pe o zi pe altă. Dar nu apucă să acopere la timp nevoile de bază ale copiilor: să am un loc unde să mă spăl, să îmi fac lecțiile, să dorm. Fără oportunități de dezvoltare, fără investiții și fără educație, jumătate din România se chinuie să evolueze. Iar unii se pierd de tot, din păcate din ce în ce mai mulți.” – Adina Vlad, Managing Partner Unlock
„Datoria noastră, ca pilon al societății, este să ajutăm acolo unde este identificată nevoia, cu atât mai mult nevoia stringentă. Ca să facem lucrul acesta cu eficacitate, ca să putem face diferența pe termen lung, avem nevoie să cunoaștem. Alături de partenerii noștri de la BookLand, ne-am imersat într-o cercetare deloc facilă, în România profundă, unde normalitatea – așa cum este ea definită și aplicată la socialul și umanul de zi cu zi – este una total diferită de cea pe care o trăim noi. Aceia dintre noi pentru care accesul la educație, la un loc de muncă, la familii care își poartă de grijă și își cresc copiii fără grija zilei de mâine, care au un cămin și o comunitate apropiată, reprezintă doar o parte a României. Partea pentru care ʻnormalul’ este un cuvânt uzual, ușor de înțeles. Însă în România profundă, din nefericire, trăiesc cei vulnerabili: familii dezrădăcinate, adulți privați de șansa la un loc de muncă și pentru care hrana zilnică nu reprezintă o nevoie primară, ci de multe ori una la care aspiră. Sunt copii rupți din sânul familiilor, deși sunt iubiți nemărginit, copii care renunță la școală din lipsă de resurse minime, din lipsă de perspectivă și, în primul rând, din lipsa unei mâini de ajutor. România profundă este România vulnerabilă și este de datoria tuturor să o descopere și să ajute la schimbare, pentru o Românie cu adevărat sustenabilă.” – Mihaela Voinea, Lider Dezvoltare Durabilă Leroy Merlin România.
În același timp, studiul introduce un instrument util pentru înțelegerea părinților de la sat și a mecanismelor care îi motivează să-și susțină copiii la școală, diferențiind între 5 tipologii parentale: traumatic, compensatoriu, ambițios, progresiv și armonios. Cel mai des întâlnite în mediul rural sunt cele traumatice și compensatorii, cu o viziune pesimistă, dar și cele bazate pe dragoste pură și necondiționată.
Stilul parental traumatic se referă la părinți prinși în propria neputință și situație limită, care nu își pot motiva copiii, nu reușesc să fie prezenți sau activi în ceea ce privește activitățile școlare ale copilului. Copiii lor au cea mai mare nevoie de sprijin. Stilul compensatoriu îi include pe acei părinți care caută să le ofere copiilor ce le-a lipsit lor în copilărie, mai ales la nivel material, și se concentrează pe îndeplinirea dorințelor. Sunt mai preocupați de fericirea și confortul copiilor decât de educația formală. Stilul ambițios este cel al părinților care-și doresc pentru copiii lor să obțină performanțe academice excepționale. Aceștia caută să-și împlinească propriile visuri prin realizările copiilor, ceea ce poate amplifica presiunea asupra celor mici. Stilul progresiv se caracterizează prin părinți ce pun accent pe dezvoltarea din punct de vedere emoțional și școlar, pentru a crește copii care să-și găsească drumul. Văd educația ca fiind esențială și caută modalități prin care să le sprijine copiilor explorarea diverselor interese. Stilul armonios este adoptat de adulții care încearcă să fie alături de copii & să-i ajute să devină oameni buni, acceptați de comunitate, nu neapărat super-performanți la școală. Văd educația formală ca fiind importantă pentru că le dă copiilor ocazia să socializeze & să vadă alt mediu.
Campusul BookLand, pentru o Românie care învață meserie
Accesul la educație la sat, într-un mediu în care analfabetismul funcțional este o problemă sistemică, este singura cale prin poate fi depășită trauma transgenerațională a sărăciei extreme din care părinții (și copii) simt că nu pot evada. De aceea, după 4 ani în care a renovat și dotat 80 de școli și grădinițe din toată țara, Asociația BookLand a început să construiască primul său Campus Preuniversitar Profesional în Sistem Dual în satul Vulturești, din județul Argeș.
Mai mult decât o școală, Campusul BookLand reprezintă o schimbare de paradigmă. Pentru comunitatea locală, Campusul aduce soluții concrete, asigurând stabilitate economică, sustenabilitate și un viitor prosper pentru zeci de generații de tineri argeșeni. Începând din 2025, când își va deschide porțile, primii 300 de elevi din satele învecinate (pe o rază de ~50km) vor studia aici în primul an, urmând ca după completarea tuturor claselor capacitatea maximă să fie de peste 1.200 de elevi. Elevii vor beneficia de condiții moderne de învățare pentru toate ciclurile de învățământ: primar, gimnazial, liceal și postliceal și de toate facilitățile și dotările pentru a face performanță: săli de clasă ʻscoase în natură’, ateliere de lucru, laboratoare, bibliotecă, sală de spectacole, facilități sportive, amfiteatru în aer liber, spații de relaxare, mini-fermă de animale, cantină, brutărie, spălătorie, livadă, grădină de legume și solar.
BookLand și-a propus astfel să revoluționeze învățământul profesional, implementându-l unde este mai multă nevoie – la sat, derulând programe în sistem dual alături de agenții economici cărora le va pregăti teoretic și practic viitorii angajați. Campusul va fi 100% gratuit pentru toți elevii care vor urma cursuri aici, după o programă comparabilă cu cea din campusurile occidentale, asigurând transport, două mese pe zi, uniforme, rechizite, manuale și cursuri extrașcolare. Despre impactul proiectului și schimbarea de mentalitate pe care o va încuraja, Adina Vlad, Managing Partner Unlock, a declarat: „Campusul BookLand este un proiect incredibil pentru oamenii de sat, parcă prea frumos să se întâmple. Dar o dată ce se va întâmpla, va schimba mult din față actuală a vieții la țară. Așa cum spunea Victor Hugo: ʻcând construiești o școală, închizi niște pușcăriiʼ. Sau cum spun oamenii din Argeș ʻva avea lumea mai mult curaj să facă copii și să dăm un viitor vieții la țară, care are atât de multe beneficii de faptʼ.”
„Vom arătă cum educația exhaustivă formează caractere tari: o zi în școala BookLand începe cu un mic dejun sănătos, cu ore susținute de dascăli pasionați, cu pauze pline de mișcare în aer liber, cu un prânz sănătos, cu afterschool în care vom face lecțiile, împreună contribuind și la bunul mers al campusului prin activități practice în bucătărie, livadă-grădina, în ferma de animale. Fiecare elev va avea responsabilități clare, dorindu-ne să le cultivăm respectul pe toate planurile. Manualele, rechizitele, transportul, uniformele școlare și accesul la diferite activități vor fi asigurate integral de noi. Vom funcționa ca o școală privată, însă cu zero taxe! Mai mult, vom plăti printre cele mai mari burse liceenilor, care vor face practică la operatorii economici cu care vom încheia parteneriate și unde tinerii vor învăța meserii. În misiunea asumată ne bazăm atât pe noi înșine – căci vom deschide întreprinderi sociale pentru a ne auto-gospodări, cât și pe partenerii care ni s-au alăturat, investind în crearea unor condiții mai bune de învățătură pentru copiii de la sat. Căci binele făcut se întoarce!” – a adăugat Mihaela Petrovan, Președinta Asociației BookLand.
Colaborarea strânsă dintre instituțiile de învățământ și angajatori (care stă la baza învățământului profesional dual aplicat în Campusul BookLand) este cerută la nivel național: 56% dintre români văd un astfel de parteneriat ca o soluție pentru criza de pe piața muncii. În același timp, din ce în ce mai mulți români apreciază că tinerii trebuie să se îndrepte către domenii cerute pe piața muncii și să capete mai multă experiență practică. Rezultatele sunt nu doar promițătoare, ci și realizabile: absolvenții BookLand vor putea intra pe piața muncii imediat după finalizarea studiilor, ceea ce reprezintă un avantaj și o șansă la o viață mai bună. Pregătindu-se pentru a ocupa locuri de muncă alături de operatori economici din județ și pentru cele mai căutate meserii de pe piață, tinerii au opțiunea să rămână în comunitate, aproape de familie.
Construcția Campusului BookLand a început în septembrie ’24, odată cu punerea pietrei de temelie în prezența autorităților, sponsorilor, partenerilor și operatorilor economici care își vor găsi aici o pepinieră de viitori specialiști, dar și a comunității din satul Vulturești. Lucrările progresează rapid, astfel încât campusul să-și poată deschide porțile în septembrie ’25. Pentru BookLand, acesta este doar primul dintr-o rețea națională de campusuri școlare, lecțiile și bunele practici dobândite în Argeșul rural urmând să fie aplicate ulterior în fiecare județ, în beneficiul tinerilor de la sat.
Sute de companii și-au dat deja mâna pentru a contribui la construirea Campusului din satul Vulturești, jud. Argeș, susținând misiunea educațională BookLand: Leroy Merlin, Verbund, SAP, CEC Bank, Coca Cola HBC, Asevi, Puran Architecture & Design, Somaco Grup Prefabricate, Holcim, Asa Cons, Cargill, Zentiva, Serv Class, Brico Dépôt, UniCredit, Vopseaua Oskar, Maxbet, Novomatic, Corteva, Timac Agro, Siniat, Kober, Teleperformance, Noventa, Stift Lux Design, Sipex, Huawei Technologies, BMI Bramac, Ferro, Mobilift, Porta Doors, European Pastry, Mediaposte Hit Mail, Linde Gaz, Turbomecanica, Viacon, Leoni, Terra Gres, Raveli, Rocas Decor, Bella Casa, Honeywell, Zahăr Mărgăritar, Titan Machinery, Rehau, Elis Pavaje, Bauelemente, Up România, Claritech, Fereastra Suki, Grădinariu Import Export, Intertrans Continental, Douglas, Strizo, Niko Auto Com, Hirsch Porozell, Gilcom, Ravago, Instal Impex, Savelectro, Elserv, Elvon, Austrotherm, Eurotigla, Caparol, Dolo Trans Olimp, Emerson Process Management, Eptisa, Game World, Team Montage, Menatwork, Indfloor Group, Kronospan, Butan Gas, Argenta, Porsche, Mar&Pet, Schneider Electric, Bilka Steel, Danlin, Agro Concept, Purmo Group, Media Med Publicis, Pallex, Polon Alfa, Terqua, Kovostroj, Cybernet Auto Center și Stroia.
