Sarbatoare a crestinatatii, Schimbarea la Fata a Domnului aminteste de o minune a lui Iisus asupra Sa. Este prima minune a Mantuitorului asupra Sa, prin care Si-a aratat slava dumnezeiasca inaintea apostolilor, pe muntele Taborului, unde urcase cu ucenicii Petru, Ioan si Iacov, sa se roage.
„Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte. Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina” (Matei 17, 1-2).
In popor, sarbatorea este numita Pobreajenul, marcand despartirea de vara, schimbarea vesmintelor naturii si ale oamenilor. Incepe pregatirea pentru noul anotimp. De-acum, frunzele incep a se ingalbeni, apele a se raci, iar pasarile migratoare incep a-si pregăti plecarea.
De SCHIMBAREA la FATA nu se lucreaza, se spune in popor. Credinciosii merg la biserica si duc fructe din noua recolta pentru a fi binecuvantate si impartite oamenilor veniti a sujba.
Se mai spune in popor ca de SCHIMBAREA la FATA nu trebuie sa te certi. Sa nu certi pe nimeni si sa nu te terte nimeni pentru ca asa iti va fi tot anul, pana la urmatoarea sarbatoare de SCHIMBARE la FATA.
Din aceasta zi se interzice scaldatul, dar si culcatul afara.
Pentru ca este in timpul postului de Sfanta Maria, Schimbarea la Fata se praznuieste prin dezlegare la peste.
Mii de pelerini din Romania merg in fiecare an de Schimbarea la Fata pe Muntele Tabor , singurul munte izolat din Israel, care se afla in regiunea Galileea de Jos, la aproximativ noua kilometri est de Nazaret. Muntele Tabor se mai numeste Muntele Schimbsrii la Fata a lui Hristos.
Astazi pe Tabor se inalta doua manastiri crestine, una ortodoxa (in partea de nord-est) si una franciscana (in partea sudica). In manastirea de maici greco-ortodoxa de pe Tabor vietuiesc si cateva calugarite romance, porivit mediafax,ro.
De actuala biserica ortodoxa de pe Muntele Taborului se leaga numele arhimandritului roman din Moldova Irinarh Rosseti, una dintre marile figuri ale monahismului romanesc din secolul al XIX-lea. Dupa ce a intemeiat si a dezvoltat Manastirea Horaita din judetul Neamt, acesta a plecat la Locurile Sfinte impreuna cu ierodiaconul Nectarie Banul, ucenicul sau, stabilindu-se in Muntele Tabor, unde a stat 16 ani.
Cuviosul Irinarh incepe constructia unei mari biserici de piatra pe Muntele Taborului in cinstea Schimbarii la Fata a Domnului, dar nu va reusi sa o termine pentru ca era in varsta si bolnav, incheierea acestei constructii lasand-o in grija ucenicului sau, care se loveste si el de lipsa de fonduri. La un moment dat, neavand cu ce sa intretină sfantul lacas, îl inchina Patriarhiei Ierusalimului, acesta fiind acum sub administrarea grecilor.
