Iata ce contine scrisoarea publicata dupa evaluarea nationala a absolventilor de gimnaziu si devenita viral pe internet.
„Dragii mei prieteni,
Nu stiu daca intereseaza pe multi dintre voi examenul de la sfarsitul clasei a opta, dar pentru ca n-am vreun blog, ziar sau emisiune TV, va scriu voua, poate transmiteti mai departe… Ar trebui sa schimbam ceva, cat inca se mai poate.
Aud mereu discursuri despre cat de bine si de mult invatam noi sau altii mai in varsta decat noi pe vremea comunismului si despre cum nu invata generatiile actuale, care nu au moral si printip… De fapt, generatiile actuale sunt mult mai inteligente decat noi si e vina noastra, parinti si profesori, ca nu le oferim ce le trebuie. Priviti-va copiii, sa nu-mi spuneti ca nu stiu mult mai multe decat stiati voi la varsta lor…
Sa ma intorc insa la proba de romana de la examenul de luni. Sunt profund dezamagita de subiecte si de barem. Ma gandesc de doua zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta si la cat o sa fie de dezamagiti. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei si la multi altii, care, probabil, vor lua note sub asteptarile lor si mai mici decat nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc invatamantul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune.
Concluzia va fi, sunt sigura, ca suntem mai prosti decat cei din Occident si ca profesorii sunt slab pregatiti, ca nu stiu sa-i invete, dar nu-mi spuneti ca nu stiti copii care, in orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au inscris intr-o clasa superioara celei din Romania. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informatii, cu subfinantarea invatamantului, nu cu desteptaciunea copiilor nostri. Eu cred ca guvernantii nostri ne spun „prosti” pentru ca asa suntem mai usor manipulabili.
Asadar, copiilor li s-a dat sa-si spuna parerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere – Randuri pentru Anul Nou, de Minulescu. Textul era mult peste nivelul de varsta si capacitatea de intelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am in programa o singura ora pe an in care ii invat sa-si exprime opinia in legatura cu o tema oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu stiu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca sa le poata comenta, lucru pe care copiii l-au invatat. Asadar, viata mea depinde de intelegerea unui text al unui poet simbolist. De-as fi avut un pastel, macar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, intelege…
Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindca”, copilul a scris „deoarece”, dar si „pentru ca”. Numai ca aceasta expresie nu aparea in barem si multe profesoare nu au luat raspunsul in considerare, „pentru ca e locutiune”.
Baremul ar trebui sa epuizeze toate variantele de raspuns, nu sa lase profesorul sa aleaga. Eu le-am dat punctele, altii nu. La fel, pentru „cer”: in barem apareau „solicit”, „pretind”, dar, judecand contextual – „Ai auzit ce-ti cer?” -, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare si firesc. In fond, nu soliciti de la Anul Nou sa fie neprihanit… A ramas, din nou, ca profesorul sa aleaga. Eu am dat punctele, altii nu.
Urmatorul exercitiu le cerea sa prezinte rolul virgulei, iar explicatia era ca aparea „o constructie in cazul vocativ”. Dar multi copii au scris „constructie incidenta”. N-au luat cele 6 puncte, desi, conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consulta, constructia incidenta cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2.
Al treilea item se referea la masura versurilor. Daca n-ai numarat corect silabele o data in viata ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decat valoreaza singurul exercitiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, in sute de ore…
Si, daca tot veni vorba, daca n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru ca nu stii sa le diferentiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, in aceeasi Gramatica mi se spune, la pagina 141, vol. 1, ca adjectivele propriu-zise includ si participiile si gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil stie sa recunoasca adjectivul, prepozitia, dar eu nu pot sa-i dau nimic, nici macar amaratul ala de punct, daca n-a scris „prepozitie simpla”!
La subiectul al doilea apare un text nonliterar scris de Corina Zorzor. I-or fi cerut acordul ca sa-i foloseasca textul? Cerintele nu privesc intelegerea textului, asa cum ne laudam ca o facem, avand ca model testele PISA, ci, poate, atentia. Foarte multi copii n-au formulat enunturi corecte, pentru ca au fost indusi in eroare de intrebare. Ei, ne mai incurcam cu chestii de-astea…
La al cincilea item erau doua subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporala sau conditionala, dar si ultima, indirecta sau de scop. Imi amintesc scandalul de acum doi ani, cand propozitia a fost clar subiectiva, dar s-a corectat, pana la urma, in doua feluri. De ce nu si acum? Merge, la fel de bine, „il incurajeaza pe cititor la…” ca si „il incurajeaza pentru a intelege”.
Tema compunerii libere a fost nemaipomenita. Cat or fi stat sa se gandeasca la asta? Copilul sa prezinte o intamplare petrecuta in timpul participarii la o intalnire cu un scriitor contemporan! Cei mai multi copii n-au scris cele 10-15 randuri necesare. S-au intalnit cu scriitorul contemporan fara nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Plesu/Plesa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cartarescu, Nichita Stanescu – o ea!! -, dar si cu Mihai Eminescu, Creanga, si i-au pus intrebari si au fost emotionati. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am gasit o singura lucrare in care aparea un soricel la prezentarea cartii marelui scriitor, sedus de mirosul de cascaval al unei carti culinare. Vina nu e a lor ca nu stiu niciun nume de scriitor – unii mai stiu -, pentru ca cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultura etc., ci oameni de un cu totul alt gen.
E, asadar, vina noastra, a celor mari, ca toleram un astfel de sistem si suntem parte a lui, si eu imi cer iertare fata de Cristi, Alberto si toti ceilalti copii „ai mei” ca nu i-am invatat altceva, nu stiu nici eu ce, care sa le fi adus o nota mai mare la un examen atat de important pentru ei. Imi cer iertare in fata inteligentei lor, a zambetului lor, a ochilor inlacrimati cu care vor privi notele. O sa-i privim si pe acestia plecand in alte tari, care nu-i vor considera prosti, ci buni de munca. Vor fi si doctori, si ingineri…
Si astea n-ar fi decat cateva probleme legate de acest examen. Sper ca nu v-am plictisit. Nu-mi spuneti ca nu va intereseaza, pentru ca si copiii vostri o sa creasca.
Carmen Stoica, profesoara la Scoala 99, Bucuresti”
adevarat