Sfantul Haralambie este vazut in traditia populara romaneasca ca facator de minuni, aparator de boli, dar mai ales de ciuma. Este praznuit in 10 februarie si cinstit pentru faptele marete ce le-a savarsit atat pentru oameni cat si pentru animale.
Sfantul Haralambie este vestit pentru puterea credintei sale si entuziasmul cu care impartasea sfintele invataturi crestine.
La varsta de 113 ani, Haralambie a fost supus la chinuri groaznice si jupuit de viu pentru credinta lui nemaiintalnita. Tiranul Lucian a crezut ca un om batran este usor de induplecat sa se lepede de Hristos si sa se inchine la idoli.
Traditia spune ca de Sfantul Haralambie, oamenii cer preotului sa faca aghiazma la biserica, care apoi este bauta (pentru sanatate). Se mai foloseste la stropitul gospodariilor a vitelor si a pomilor. Tot la biserica oamenii obisnuiesc sa duca in aceasta zi coliva si colaci, pentru a le sfinti preotul. Colacii si coliva se dau persoanelor bolnave. Se fac turte si se impart pe la vecini. Tot de Sfantul Haralambie se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea.
Orice om care tine ziua de Sfantul Haralambie prin post si nelucrare, va fi sanatos tot timpul anului.
Batranii spun ca Sfantul Haralambie tine ciuma (Moartea) legata in lant. Cand oamenii nu respecta ziua lui atunci ii da drumul.
Daca ploua in ziua de Sf. Haralambie, ploua apoi dupa aceea patruzeci de zile la rand.
In Transilvania, oamenii duc in aceasta zi la biserica, malai, graunte si sare. Dupa ce sunt binecuvantate de catre preot, le dau ca hrana animalelor din gospodarie, pentru a fi sanatoase tot anul. Se pastreaza insa o parte din aceasta hrana a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora.
