La o scoala de langa Milano, „Directorul Marco Parma, in varsta de 63 de ani, a decis sa anuleze concertul de Craciun al copiilor din ciclul primar. Concertul va avea loc abia in luna ianuarie si se va numi ”Concert de iarna”, iar cantecele religioase au fost interzise.
Directorul le-a interzis unor mame sa-i invețe pe elevi colinde in pauza de pranz. Parintii sunt revoltati, scrie The Guardian.” (dupa culturavietii.ro)
Corectitudinea politica este marea plaga a timpurilor noastre. Dupa ce marxismul a pierdut batalia politica si economica cu Occidentul, cu capitalismul mai bine zis, retragandu-se din Europa, el s-a repliat in formule culturale pentru ca astfel sa poata sa incerce sa domine lumea la nivel ideologic. Ca orice idee malefica, dar cu priza la public, corectitudinea politica vine sa paraziteze o idee buna, crestina in fond: grija pentru cel sarman, napastuit si slab, cel care are nevoie de ajutorul nostru ca sa poata sa existe. Dar sub aparenta acestei griji se intentioneaza distrugerea a tot de inseamna identitate culturala si religioasa a partii crestine a lumii.
Ce se intampla, concret? In viziunea politic corecta e ca si cum occidentalii, crestinii in general, au de ispasit o vina istorica. Secole de-a randul, in numele culturii lor, al superioritatii false pe care si-o atribuiau, au dominat nepermis alte popoare, religii, persoane, au facut tot ce-au vrut acolo, si-au impus modelul cultural oprimant. Acum, ca sa isi rascumpere aceasta vina, care se intinde pe mai multe secole, trebuie sa-si estompeze prezenta, sa cedeze prim-planul scenei, sa faca abstractie de ceea ce simt, vor, gandesc, de ceea ce sunt pana la urma, ca sa-i lase pe cei care inainte au fost subjugati sa se exprime fara piedici. Locul central in cultura noastra trebuie acordat altora sau, mai bine, sa desfiintam orice ar putea pretinde un loc central. Astfel, manifestand grija fata de cei mai slabi decat noi, cei care au suferit in trecut, ajungem sa-i punem pe ei in locul nostru, sa ne anulam cultura, traditia si credinta.
Identitatea crestina, oricum slabita de secularizare, e tot mai marginalizata de marxismul cultural. Daca totusi tii mortis sa fii crestin, ai la dispozitie, pentru manifestare, cel mult cadrul privat.
In cel public nu mai ai voie sa existi. In numele grijii de a nu leza sensibilitatea celor de alta religie, e mai bine sa nu arati in vreun fel ca esti credincios.
In acest ritm vom ajunge, in cativa ani, sa vedem crestini numai prin rezervatii, asa cum sunt acum indienii din America. Iar perspectiva aceasta pare sa ii incante pe apologetii noii ordini culturale. Ai spune ca ne indreptam spre o stare ideala, in care fiecare e liber sa se exprime asa cum vrea, in care nu mai exista interdictie, ca se ajunge, pe principii pragmatiste, la maximizarea binelui pentru cel mai mare numar de oameni si in care cantitatea de fericire este maxima. Ar fi corect daca de la acest festin al liberei manifestari n-ar fi exclusi exact cei care formeaza cea mai mare parte a populatiei.
Corectitudinea politica cere sa inlocuim formulele care reprezinta urari de Craciun, cu alte formule, mai generale, gen „sarbatori de iarna”, care nu deranjeaza pe nimeni si poate fi acceptat de toti. Noua romanilor asta ne aminteste de dictatura comunista de dinainte de 1989, de spectacolele grotesti de atunci, de urarile tovarasesti ale oamenilor muncii catre „cel mai iubit fiu al poporului”. Sau mai bine ar fi sa nu se mai mentioneze nimic, doar toate zilele seamana una cu alta, de ce sa mai avem sarbatori care sa sparga monotonia timpului zilnic?
Vorbirea prea libera e iarasi o problema, caci nu se stie pe cine poti sa lezezi. Astfel, avem musulmani, negri, atei, femei, homosexuali, agnostici, persoane cu deficiente (ca nu mai ai voie sa spui persoana cu handicap), mame singure, tot felul de minoritati etnice sau sexuale, oameni ca toti oamenii, care nu cer neaparat ceva special, dar in numele carora se exprima niste ideologi ai corectitiudinii politice, care analizeaza discursurile din spatiul public ca sa vada daca pot socoti vreun cuvant al tau drept o jignire, o discriminare. Pentru a pune toate aceste minoritati in centru, limba se schimba dupa modelul orwellian binecunoscut, si trebuie sa ai mare grija, cand rostesti ceva, sa nu deranjezi vreuna din aceste categorii. Lucrul este aproape imposibil, caci daca ii urezi cuiva sa aiba un „Craciun cu pace in familie”, si ce poate fi mai firesc de atat, ai deranjat ateii, agnosticii, musulmanii, budistii, precum si alte persoane care, din cauza unor traume din copilarie, nu suporta crestinismul. Asa ca mai bine te abtii, ca sa nu ai de-a face cu extrem de vigilenta politie a gandirii.
Acest mod de a pune problemele seduce, in asa fel incat ajunge sa fie dominant in universitati de prestigiu de peste ocean, in ceea ce se intituleaza elita culturala, astfel incat tinde sa devina majoritar. De multe ori oameni de cultura, formatori de opinie, universitari, care nu au un mesaj personal de transmis imbratiseaza corectitudinea politica drept crezul lor, pe care cauta sa-l vada indeplinit. Iar apoi cu majoritatile e greu sa lupti, caci ele, daca nu au instrumente legislative ca sa te constranga sa te exprimi ca ele sau sa taci, au cel putin forta oprobriului public, pe care, de cele mai multe ori, preferam sa il evitam.
Prin gandirea politic corecta redefinim opiniile majoritare, pentru ca de la intelectuali acest mod de a actiona in lume ajunge in randul masselor, schimba mentalitati, redefineste normalitatea, transforma lumea in care traim. Vom vietui, intr-un viitor previzibil, sub un sistem de teroare soft in care viciul, ateismul, marginalitatea vor ocupa locul central, in care un credincios va fi o ciudatenie numai buna de studiat la cursurile de antropologie.
Aceste perspective nu sunt atat de indepartate cum ar parea unora la prima vedere. Sunt destui factori care pot concura la realizarea lor, inclusiv pe meleagurile noastre, care par inca mult mai binevoitoare cu credinciosii. Deja avem si noi apologetii corectitudinii politice, feministe, luptatori pentru drepturile minoritatilor de gay si de lesbiene. Toti acestia au in comun considerarea traditiei, ortodoxiei in special, ca cel mai mare obstacol in calea realizarii proiectului lor „emancipator”. Militenii gandirii reprezinta, in mintea lor, progresul care lupta cu fortele retrograde grupate in jurul Bisericii asa cum, in urma cu doar cativa zeci de ani, comunistii luptau cu vechile ramasite ale oranduirii burgheze. Dar lupta lor continua. Sunt gata ca stari de fapt, care in Occident s-au format pe parcursul a zeci de ani, sa fie importate si impuse aici rapid. Nu degeaba suntem noi, romanii, specialisti in arderea etapelor.
In acest moment nu este posibil sa fie eliminate referintele la Craciun din spatiul public, dar sunt destui gata sa o faca in cel mai scurt timp. De ce ar fi totusi bine sa le pastram, de ce noi, crestinii, sa ne incapatanam sa afirmam niste chestii care nasc conflict, in loc sa ne sarbatorim, in pace si liniste, in casele noastre, Nasterea Domnului, precum si toate celelalte sarbatori religioase? Tot ce sustine corectitudinea politica e un fals, o modalitate de a tine omaneii departe de traditie si de credinta.Ceea ce sustinem noi este adevarul, iar adevarul se cere marturisit. Hristos si-a trimis ucenicii sa duca Vestea cea Buna in toata lumea, nu sa stea inchisi in casa, cu frica. „Nici nu aprind faclie şi o pun sub obroc, ci in sfeşnic, şi lumineaza tuturor” (Matei 5, 16).
Paul Curca (crestinortodox.ro)
