In credinta populara, Sfantul Ilie apare ca cel ce stapaneste fulgerele si ploile. Ilie este redat in imaginatia populara ca cel ce si-a ucis parintii la indemnul diavolului. Isi cere iertare pentru fapta savarsita si primeste de la Dumnezeu un car de foc si putere sa-i omoare pe diavoli.
Fulgerul este interpretat ca fiind semnul ca Ilie umbla cu carul de foc spre a-i pedepsi pe demoni, iar tunetul semnul ca a mai omorat un diavol. Rotile carului au zimti si, mergand, sparg cerul, aducand ploaia.
Atat de pornit este Ilie in a se razbuna pe diavoli, incat Dumnezeu, ca sa-l mai domoleasca, i-ar fi uscat bratul si piciorul stang.
Oamenii se insemneaza cu semnul sfintei cruci pe vreme de furtuna, ca nu cumva vreun necurat sa se ascunda prin preajma si sa fie fulgerati si ei odata cu diavolul.
Exista si credinta ca daca omul poarta in ziua de praznuire a Sfantului Ilie, matisori de salcie, sfintiti la Florii, va fi ferit de fulgere.
Nu era voie sa se consume mere pana pe 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.
In trecut, oamenii nu lucrau de ziua Sfantului Ilie, ca sa fie feriti de grindina; daruiau mere, miere si covrigi pentru cei adormiti.
De Sfantul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operatie numita „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se facea numai de catre barbati curati trupeste si sufleteste, imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva avea menirea de a asigura belsugul apicultorilor si de a apara stupii de furtul manei si se transforma intr-o adevarata petrecere cu cantec si joc. Era nevoie de multa atentie, ca la aceasta masa sa nu fie prezenti cei ce stiau sa faca farmece si vraji, caci mierea furata in astfel de zile mari „e mai cu putere la farmecele si vrajile lor”.
In vechime, se obisnuia ca in ziua praznuirii Sfantului Ilie sa se organizeze targuri si intalniri ale comunitatilor satesti, numite nedei. Tot in aceasta zi, se culegeau plante de leac, in special busuiocul. (Adrian Cocosila)
