Beatificarea lui Vladimir Ghika, ce va avea loc sambata la Bucuresti, este o sarbatoare pentru Biserica Catolica din Romania si un prilej pentru romani sa cunoasca un model de om sfant si de compatriot, martir in inchisoarea comunista in urma cu 59 de ani.
„Un model de roman, de om sfant, care este ridicat la cinstea altarelor”, asa l-a numit pe Vladimir Ghika purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucuresti, Francisc Dobos, vorbind despre apropiata sarbatoare a beatificarii sale, „un eveniment de credinta foarte important” pentru Biserica Catolica din Romania, deopotriva pentru romano-catolici si greco-catolici.
Vladimir Ghika a fost primul preot roman din vechiul Regat biritual, care a slujit atat in ritul latin, cat si in cel bizantin.
Arhiepiscopul romano-catolic de Bucuresti Ioan Robu a spus despre Ghika ca a fost „un dar pentru familia sa si pentru poporul roman”, in timp ce arhiepiscopul greco-catolic Mihai Fratila a declarat ca, prin marturia vietii acestuia, se demonstreaza ca „omenia” nu e fictiune.
Ioan Robu a mai spus ca Vladimir Ghika ar face astazi un apel de intoarcere la credinta si ar indemna bisericile sa aiba curajul unui dialog deschis.
Vladimir Ghika s-a nascut in ziua de Craciun a anului 1873 la Constantinopol, in familia de principi care a dat Moldovei si Valahiei zece domnitori. A fost botezat si miruit in Biserica Ortodoxa.
In anul 1878 este trimis la scoala in Franta, la Toulouse, si lasat in grija unei familii protestante in ceea ce priveste educatia si practica religioasa, deoarece in zona nu exista nici o biserica ortodoxa. Va urma apoi la Paris Facultatea de Stiinte Politice si in paralel va frecventa cursuri de medicina, botanica, arta, litere, filozofie, istorie si drept.
Ajunge apoi la Roma unde studiaza filosofie si teologie la Colegiul dominican Sfantul Toma, iar 1902 intra oficial in Biserica Catolica si va lucra toata viata in favoarea unitatii bisericii.
Este mereu gata sa puna in practica idealuri caritative fara precedent in Romania: le-a adus la Bucuresti pe surorile Sfantului Vicentiu de Paul si cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru saraci, a creat un serviciu de ambulante pentru victimele Rascoalei din 1907 si a ingrijit soldatii bolnavi in timpul Razboiului din Balcani, ca si in Primul Razboi Mondial.
La 7 octombrie 1923 a primit taina sfintei preotii prin mainile cardinalului de Paris, unde a slujit in primii ani, pentru straini si marginalizati.
Cu aprobarea speciala a Papei Pius al XI-lea, Vladimir Ghika a devenit primul preot biritual, care a slujit atat in ritul latin, cat si in cel bizantin.
Incepand din 1939, cand a venit in Romania, a slujit in Bucuresti, atat in biserica Sacre Coeur, construita cu sprijinul sau, cat si in biserica greco-catolica din strada Polona.
Ramane in Romania chiar si dupa 1947, cand stia ca se apropie vremuri de suferinta pentru compatriotii sai. Pentru ca a sustinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice in Romania, a fost arestat in 1952 si condamnat un an mai tarziu. Dupa un an in care le-a alinat suferinta celor din inchisoare, a murit la Jilava pe data de 16 mai 1954.
Procesul informativ in vederea beatificarii si canonizarii a inceput in 2002. Dosarul complet a fost inaintat la Congregatia pentru Cauzele Sfintilor pe 2 februarie 2012. Pe baza acestuia, dupa ce a avut parerea unanim favorabila a teologilor si a cardinalilor, Papa Francisc a recunoscut martiriul lui Vladimir Ghika pe 27 martie 2013, facand posibila beatificarea lui pe 31 august 2013.
Preotul Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare si canonizare a monseniorului Vladimir Ghika, a explicat ca beatificarea, prin care se acorda titlul de „Fericit”, este ultima faza inaintea canonizarii prin care un om devine „Sfant”.
El a precizat ca pentru beatificarea lui Vladimir Ghika se putea merge atat pe calea sfinteniei, cat si pe calea martiriului.
„S-a ales aceasta din urma, Vladimir Ghika fiind ucis in mod indirect, pentru credinta sa in Cristos”, a declarat preotul Ungureanu, precizand ca monseniorul spunea frecvent ca „lucrurile mari nu le facem noi, desi se fac prin noi”.
Pot trece insa foarte multi ani pana la canonizare, intrucat trebuie sa se faca dovada ca, in acest interval, ca cel care trebuie canonizat a mijlocit un miracol.
„Este vorba de un miracol din punct de vedere medical, dupa invocarea cererii de ajutor. Adica o persoana vine si povesteste cum, rugandu-se acestuia, s-a vindecat, dupa care sunt chemati medicii care sa spuna ca nu pot explica acest fapt. In cazul minunilor, se cere medicilor sa spuna ca miracolul vindecarii nu este explicabil. Dupa aceea, cazul este analizat de teologi si abia daca teologii sunt de acord ca a fost vorba de un miracol, se poate trece la procesul de canonizare”, a spus parintele Francisc Ungureanu.
Sambata, monseniorul Vladimir Ghika a primit titlul de „Fericit”, urmand a fi celebrat prin liturghie in fiecare an pe 16 mai, ziua mortii sale.
Este prima beatificare celebrata de Arhiepiscopia Romano-Catolica din Bucuresti, care intentioneaza si sa construiasca o noua biserica, dedicata Fericitului Vladimir Ghika, unde sa fie depuse relicvele acestuia, in Parohia Sfanta Tereza, in zona Cimitirului Bellu.
