Despre Gyuri Pascu s-a scris mult in presa, in timpul vietii artistului, dar si dupa trecerea acestuia dincolo de viata.
Dar poate ca acele cuvinte mai apropiate de ce a fost, ce a simtit si dorit artistul si omul Gyuri Pascu sunt cele de la persoana care il cunostea cel mai bine, foasta sotie, care i-a fost alaturi pana in ultima clipa a vietii.
Daniela Marin a scris pe blogul sau cuvinte tulburatoare despre ce simtea Gyuri Pascu vizavi de lumea din jurul sau, acum, in ultima parte a vietii, despre sentimentele care au cuprins-o pe ea dupa plecarea dintre cei vii a barbatului cu care si-a impartit multi ani din viata.
Iata cateva fragmente dintr-un material amplu – Gyuri-1:
„Mi-am zis ca trebuie sa astept cele 40 de zile in care sufletul eliberat din corp inca mai are lucruri de rezolvat. Pentru el, pentru sufletul lui, s-astept. Si poate si sa-mi gasesc o stare mai… de mijloc. Pana acum m-am perindat prin multe stari, dar cel mai greu este sa fii intre apatie si furie. Tot mai buna furia, vorba lui David Hawkins, pentru ca iti da oarece putere, cat sa nu te prelingi in moarte. Cred ca revolta asta mi-a tot dat putere zilele astea pana cand l-am auzit vorbind pe cel de-al doilea preot, la inmormantare. Gyuri a fost la Cenaclul Flacara fix 4 zile, nu mai mult, domnule preot si Gyuri are si el poeziile lui! Si nu doar agnitenii ridicau ratingul lui Gyuri atunci cand era difuzat la televiziuni. De n-ar fi fost stolul de porumbei albi, vreo 10-11 asa, poate chiar 11, ca sa fie clar, porumbei care s-au rotit de cateva ori la inceputul slujbei, apoi, la finalul ei, au mai zburat o data… de n-ar fi fost cerul absolut senin, de n-ar fi fost prezenta lui… Si-apoi, putin mai tarziu, un alt preot si o maicuta care m-au cautat si m-au gasit, carora m-am putut destainui, ceea ce m-a ajutat atat de mult…
De n-ar fi fost prietenii alaturi… O mare lehamite, o nespirituala lehamite m-a cuprins. Asa cum l-a cuprins si pe el, de mai bine de un an. Si tot trageam sa aiba ingaduinta, sa aiba rabdare, sa se bucure de foarte micii pasi pe care-i puteam remarca… Si chiar daca nu-i vedeam, dar noi trebuia sa muncim mai departe si-atat. Poporul asta pare ca n-are alta soarta decat aceea de a ignora adevaratele-i valori pana cand acestea pleaca ori se elibereaza de tot. Nu, nu sunt incoerenta. Asa scriu eu. Si nu ma intereseaza daca va place sau nu. Poate-am sa recitesc, poate am sa modific, nu stiu, dar azi, acum, duminica 2 octombrie, atata pot. Si simt ca trebuie sa scriu acum, ca, cine stie… Nu de alta, dar eu ma pregateam de plecare. Si uite, e o zi asa cum ii placea lui, de vara indiana, o zi de toamna nici prea calduroasa, nici innorata, in care verdele si galbenul se-mbina maiestuos.
Spiritul Gyuri n-a murit. S-a eliberat! Asta as vrea sa fie clar tuturor. Da! S-a eliberat din uratul asta pe care-l mentinem cu totii in viata zilelor noastre. Din minciuna asta continua, din lupta asta perfida, din competitia acerba si absurda in care va invatati unul pe altul sa “reusiti”, sa “traiti bine”. Din malul pe care-l ingroasa si televiziunile si toate chestiile astea media”
„Primul accident vascular cerebral despre care au vuit toate ziarele, in decembrie 2010, punandu-mi-l mie in carca, a fost provocat tot de un “ziarist”. Un individ care l-a urmarit pe Gyuri ore intregi, fotografiindu-l impreuna cu o prietena pe care o ajuta, conducand-o cu masina pe unde avea ea treburi. Dupa aceea, a venit acasa unde urma sa repete cu copiii pentru preselectia de la Romanii au talent. Ajuns in fata portii, s-a dat jos din masina si s-a auzit strigat: “Domnul Pascu!” A intors capul si a vazut un individ destul de inalt, cu aparat foto, care a continuat sa-i spuna cuvinte de genul: “Vreau sa va intreb: aveti o noua iubita? Am vazut c-ati plimbat-o peste tot.” Intai a incercat sa se abtina, spunand lucruri mai putin vulgare, dar cand si-a dat seama ca fusese urmarit si fotografiat toata ziua, si mai ales dupa ce l-a auzit pe-acel individ spunand “Dupa ce v-ati plimbat toata ziua cu noua iubita acum veniti la fosta sotie?” Gyuri a explodat. L-am auzit injurand si tipand, asa ca am iesit rapid din casa. Sperietura mea n-avea legatura cu tipetele sau cuvintele lui, ci cu fata colorata intr-un fel in care nu mai vazusem in viata mea. Un fel de rosu vanat. L-am luat de brat, l-am tras inspre casa, am reusit sa-l asez pe canapea, l-am rugat sa se linisteasca, i-am dat apa… Mi-a spus ce declansase aceasta explozie de furie, si-n timpul asta nu-mi doream decat sa-l vad revenindu-si la o culoare normala. Imediat l-a pocnit o durere de cap ingrozitoare. Evident, n-a vrut nici sa-l duc la spital, nici sa chem salvarea. “Lasa-ma-n pace! Lasa-ma sa-mi revin!” Copiii se speriasera si ei, i-am rugat sa se linisteasca. Apoi Gyuri a vrut sa se intinda putin in pat. L-am lasat sa se odihneasca, dar n-a stat prea mult pentru ca stia ca-l asteptau copiii. Au urmat cateva zile in care durerile de cap si starea de rau l-au insotit tot asa cum el i-a insotit pe copii la acea preselectie, indiferent de cat de rau se simtea. Tigara nu-i mai statea intre buze, si refuza sa recunoasca usoara pareza. Ii spuneam sa mearga el singur, daca nu voia sa-l duc eu, la doctor, iar el se enerva si mai tare… Cine l-a cunoscut indeaproape stie sigur cum reactiona el cand auzea de medici, de spitale…”
Actorul Ioan Gyuri Pascu, fost membru al trupei Divertis, a trecut la cele vesnice pe 26 septembrie, la varsta de 55 de ani. In acea dimineata a suferit un infarct, dupa ce, la domiciliul sau a venit un echipaj medical de la Ambulanta. Acum, un dosar deschis de procurori in privinta mortii artistului, cerceteaza daca medicul venit la primul apel telefonic la domiciliul actorului a facut tot ce era posibil pentru a-i oferi acestuia o sansa la viata.
Ioan Gyuri Pascu isi schimbase total stilul de viata, de cativa ani. Intr-un interviu acordat in 2011, spunea ca pune alt pret pe sanatate.
„Stiti cum e: daca nu te sperie un pic viata, nu poti sa mergi inainte! E bine sa pastrezi un echilibru, sa nu muncesti prea mult, cum am muncit eu toamna trecuta. Era infernal. Multa munca, stres, suparari, tigari multe, culcat tarziu, foarte, foarte multe trasee in tara”. Intr-un alt interviu, mai recent, spunea: „Nu mai beau alcool, nici macar o bere. Imi placea seara sa cinstesc halbe cu bere impreuna cu prietenii mei, la concerte. Acum consum doar apa plata cu lamaie si capucino. Fac sport, ma misc pe scena si in drum catre supermarket-un kilometru dus-intors, ceea ce-i bine”.
Despre sentimentele pe care i le pastra fostei sale sotii, Daniela, Ioan Gyuri Pascu a spus totul prin putinele cuvinte pe care le-a scris, pe o retea de socializare, la ultima aniversare a acesteia:
„Azi e ziua ei. La multi ani, Daniela Maria Marin! Fiecare unda de iubire, fiecare vers, fiecare plasmuire artistica a ta menita sa atinga inimi, mireasma de bujor inflorit sa le aduca acelor inimi si bucurie inimii tale!”.
