Banii aduc, pana la urma, fericirea. Este drept, pana la un punct, sau mai precis pana la o suma, pentru ca apoi intervine un fel de plicitiseala. Aceasta pentru ca fericirea nu este direct proportionala cu bogatia, spun specialistii.
Exista o ramura speciala care combina cifrele cu sociologia, psihologia si alte stiinte. Este „economia fericirii”, care arata legatura intre bani si implinirea ca individ.
Trei economisti de la Universitatea Pennsylvania, Statele Unite, au elaborat un studiu asupra rolului avutiei in viata unui om. Concluzia lor este usor nuantata. Banii aduc fericirea cu siguranta, insa cele doua elemente ale ecuatiei nu sunt direct proportionale.
Atunci cand nevoile primare sunt satisfacute, indiferent cati bani mai raman in conturi, acestia vor continua sa alimenteze fericirea, dar nu la fel ca la inceput. De pilda, cineva care ajunge bogat se va muta intr-o zona mai buna. In aceasta situatie, banii nu-l vor mai face fericit peste masura, pentru ca va fi egal cu vecinii sai.
Prin urmare, cat detii in comparatie cu altii conteaza mult mai mult decat nivelul veniturilor. Economistii au si un nume pentru aceasta ciudata relatie: paradoxul lui Easterlin, de la economistul american Richard Easterlin, care a abordat pentru prima oara problema in 1974.
Punctual, specialistii de la Universitatea Pennsylvania au stabilit cateva concluzii. In primul rand, tarile bogate sunt mai fericite. Apoi, nu exista un plafon al fericirii. Starea de bine creste odata cu veniturile, chiar daca mai putin dupa implinirea tuturor dorintelor.
Potrivit MoneyTV, un exemplu cert este Vestul Europei. In tarile analizate din 1973 si pana acum, fericirea oamenilor a evoluat odata cu cresterea economica. SUA sunt o exceptie. Desi economia s-a dublat incepand cu anii ’70, bunastarea a scazut.
