Printre pastorii de pe campiile Betleemului era si un om simplu. Acesta a fost numit de catre ceilalti natang.
In noaptea in care le aparu ingerul ca sa le anunte vestea nasterii lui Hristos, natangul nu intelese cuvintele sale. Dar cuprins de stralucirea ingerului, cazu si el in genunchi.
Cand ceilalti voira sa mearga in cautarea pruncului, asa cum le-o vestisera ingerii, a vrut si el sa mearga cu ei. Dar pastorilor le era rusine cu el, caci hainele-i erau rupte, barba aspra, iar expresia fetei urata.
De aceea ii spusera:
– Ramai aici, la oi si la foc! Copilul pe care-l cautam nu este un copil obisnuit, ci un Rege. De un natang, asa cum esti tu, nu are nevoie.
Totusi natangul nu se lasa convins cu aceste cuvinte. Ii urma din spate, ferindu-se sa nu fie vazut. Dar in cele din urma a fost descoperit.
– Ce ai tu sa-i daruiesti?, isi bateau joc de el.
Natangul observa atunci ca toti erau incarcati cu lapte si miere, cu lana de oi, cu branza si paine. La asa ceva nu se gandise. Era abatut.
Dar deodata fata i se insenina si striga bucuros:
– As putea sa alung mustele de pe fata sa!
– De fapt ce crezi tu?, ii spusera ceilalti. Pentru asta sunt ingerii!
Natangul era foarte trist. Dupa catva timp spuse:
– As putea sa-i frec picioarele, ca sa se incalzeasca.
– Ce crezi tu?, ii spusera ceilalti. Pentru asta sunt ingerii!
Natangul incepu sa planga. Dar deodata fata i se insenina si striga:
– As putea sa-i cant un cantec, ca sa poata adormi.
– Ce crezi tu?, ii spusera ceilalti. Pentru asta sunt ingerii!
Natangul era foarte abatut si trist si plangea. Dar nu abandona. Voia cel putin sa-i vada de departe pe Rege si pe ingerii care ii alungau mustele si ii incalzeau piciorusele.
In sfarsit, pastorii ajunsera in fata staulului si-l gasira pe prunc stand sarac si palid intr-o iesle.
Maria si Iosif erau foarte ocupati cu musafirii, pentru ca nu numai pastorii, ci si magii au gasit drumul spre iesle.
– Of, ofta Maria, de-ar putea cineva sa-l pazeasca pe copil de muste, sa-i frece piciorusele sau sa-i cante un cantec!
Atunci natangul sari numaidecat in fata. Si cand vazu in lung si-n lat ca nu se afla niciun inger, isi sterse lacrimile, rase de bucurie si ingenunche inaintea ieslei.
Alunga mustele, ii freca copilului piciorusele, ca sa se incalzeasca, si ii canta un cantec pana adormi.
Maria si Iosif si cei trei magi se uimira, pastorii insa se rusinara si plecara acasa cu capetele plecate.
Acum stiau ca noul Rege avea nevoie si de natangi.
