Despre EXCELENTA in cantitati obisnuite

N.A. Avertisment: acest articol nu este destinat celor care nu mor dupa can-can, dupa braiching-niuzuri, dupa fufe si manelisti sau despre amantlacurile politicienilor.

Nu este destinat nici celor ahtiati dupa ce-ne-mai-da-azi-statul-moca, celor innebuniti de crudute sau bianci, motoare sau moda, nu este destinat, de asemenea, celor care stau la rand cu zecile de ore in supermarketuri inaintea sarbatorilor crestine si care dupa arunca la container cu lazile de mancare, uitand ca sunt copii care de Craciun mananca paine cu margarina si nici celor care tin la pretul brazilor de pe muntii bietei Romanici atat de mult incat te duci linistit in prima zi de Craciun la gunoi si-ti iei un brad norvegian! Acest articol nu este destinat politicienilor care ne mint si iau spaga in biserica, caci ei nu au de-a face cu nimic in chestiune si nici nu-si pot aroga vreun merit. Aleluia!
 
Acest articol este despre oameni obisnuiti. Este destinat oamenilor obisnuiti, nu are termen de garantie si poate fi citit pana la capat si de cei ca noi, care uitam in mix-ul vietii cotidiene sa fim obisnuiti, sa ne amintim ce ne dorim si deopotriva celor care uita dupa ce alearga in fiecare zi, daca azi au zambit sau daca au spus Pardon!, sau Multumesc!, sau Imi place!, Cred in tine! sau Ce mai faci?.
Ultimul spus din suflet si chiar interesandu-te si raspunsul celui intrebat si nu spus doar formal.
 
Pe Miruna am intalnit-o ultima data cred ca mai mult de o luna in urma. 
 
„Ei, Miruna, ia zi, locul I la Bucuresti?
Da.”
 
Scurt si sec, fara sa clipeasca. Am intrebat-o azi cum s-o prezint cititorilor. „Sunt Miruna, invat in clasa a V-a la Scoala nr. 7 din Botosani.”
 
Am intrebat-o, apoi, pe Alexandra. „Sunt Alexandra si sunt in clasa a V-a la Liceul cu program sportiv din Botosani.”
 
Simplu. Dar nu de tot. Poate simplu pentru ele. Pentru mine mai greu. Fetitele acestea au aparut in public de mai multe ori decat am fost eu la stadion. Si, credeti-ma, ca stiu ce spun!
Sunt cunoscute, acum si pe plan international, ca gemenele-fara-oase.
Botosani.
Bucuresti, Iasi, Calarasi, Roman, Oradea, Bucuresti, Porec-Croatia, ar fi trebuit sa fie in toamna asta Rimini-Italia. Apoi, din nou, Bucuresti. De-acum avem in fata Fairmont Tremblant-Canada.
Si ne intoarcem la Botosani.
Aici dam si peste Andrei Vornicu. „Cum te prezint, Andrei?” Imi da un link. „Acolo gasesti tot despre mine. Mai multa lume stie de Ragazzo (se poate pune in paranteza sau cumva?)”
Destinul face sa intalneasca gemenele. Astea de la Botosani. El are o scoala de dans.
 
Ceva spectaculos pana acum?
Pai, nu v-am spus ca nu e nimic spectaculos in articolul acesta?!
Doua fetite din Botosani, un tanar care are o scoala de dans si niste localitati. Plictisitor pentru unii.
Ore. Zeci de ore. Sute de ore. Mii de ore. Oboseala. Suferinta si oboseala. Dorinta si sperante. Frig, drumuri, scoala, lectii, antrenament. Asa cum arata o zi obisnuita din ziua acestor oameni obisnuiti care au ca pasiune dansul. In background-ul lor, alti oameni. Tot obisnuiti. Serviciu, lectii, sala, bani, oboseala, emotii, lacrimi. Emotii.
Asa cum scriam in avertisment, nu e ceva spectaculos. Doua fetite din Botosani, alaturi de antrenorul lor, si parintii, si bunicii, toti cei care ne simtim sau vrem sa devenim obisnuiti, ceea ce am fost odata.
Voi, ce va doriti de Craciun?
Eu, personal, imi doresc sa termin treaba de la serviciu. Voi?

Acesti oameni, si Andrei, si fetele, sunt niste oameni obisnuiti.

Dupa fiecare premiu, au scris ziarele din Botosani. Au scris despre premiu. Nu au scris despre oameni, ci despre premii! Nu au scris despre emotiile celor doua micute.
Despre ce scriu aici? Despre excelenta care face parte din viata noastra. Despre sacrificiile fetelor si ale antrenorului lor. Ale parintilor si ale bunicilor.
Dragii mei, am scris despre Andrei Vornicu(Ragazzo-G-Power), despre Miruna Aluncarite si despre Alexandra Ducan.
Nu am vrut sa trec peste acest eveniment. Doua fetite din Botosani, vor reprezenta, din nou, ROMANIA, pe plan mondial! In Canada.
Daca nu uitam sa traim emotii obisnuite, ne vom reaminti de ce traim.
 
P.S. Daca v-a placut articolul, aici le puteti vedea pe Miruna si Alexandra cu momentul cu care au participat la Porec-Croatia, la „DanceStar Finals – World Dance Masters 2015”, in perioada 20-24 mai 2015, sub egida ESDU (European Dance Union), de unde s-au intors cu Trofeul atribuit Locului I la World Dance Masters 2015 – A League, la Categoria Acrobatic Dance!:  https://vimeo.com/135124124
 

Politica de comentarii : Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material.


Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit.


Site-ul http://www.reporterul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.