Scriitorul Al. D. Funduianu nu poate fi suspectat ca si-ar fi adaugat numelui particula D., nici ca urmare a mostenirii vreunui titlu nobiliar, nici ca s-ar fi inspirat de la Gara de Nord. Pur si simplu asa ii place lui sa-si semneze creatiile literare – si nu putine – sau mai nou sa creeze confuzia cu partidul lui Tariceanu.
La inceputul primaverii, Al. D. Funduianu ne-a surprins placut cu un volum de catrene si epigrame intitulat „Martisoare”. A fost cadoul sau destinat cititorilor cu prilejul… zilei sale de nastere. Pentru ca Al. D. Funduianu e nascut chiar pe 1 martie pentru intreaga sa creatie literara este o primavara perpetua. Pana si epigramele sale nu scot in evidenta vreun dram de rautate. Ele sunt scrise cu bonomia celui care crede ca totusi epigrama trebuie sa se inscrie in randul acelor genuri literare in care nu au ce cauta ura, dezbinarea, violenta verbala, rautatea si perfidia.
Profesor de matematica fiind, pentru el umorul e un hobby pe care si-l permite cu placerea omului care vrea sa schimbe din cand in cand domeniul de amorul artei. Totusi nu pot sa nu remarc cateva catrene care m-au cucerit.
Parinte anti-violent
Cand dovedeste prea mult „ego”
Si nervii-n mine se rascoala
Ii pun tricoul cu Fuego
…Si-l bat colegii lui, la scoala!
Moldova
la trecutul continuu…
Vedetele de-odinioara
Clamau in „souri” de estrada:
„Te-astept pe-aceeasi ulicioara”
…Ca n-avem bani de-autostrada!
Dovedind o buna stiinta a prozodiei, Al. D. Funduianu reuseste sa treaca de la epigrama la madrigal cu multa usurinta. Felicitari maestre si „La multi ani!”.
Florentin Florescu
