Gellu Dorian a reusit sa ajunga la un nivel al scriiturii ce il face demn de invidiat de oricare alt prozator al momentului. El reuseste sa transforme in subiect literar orice, aceasta fiind, de fapt, marea performanta dorita, implicit sau explicit, de adevaratii creatori ai lumilor posibile.
Lumea posibila configurata de noul sau roman se intinde dincolo de Ocean, fiind vorba chiar de Lumea Noua, cea care s-a constituit in sine doar de cateva veacuri, ca o nemaipomenita replica la multiplele variante produse de jocurile aleatorii ale imaginarului.
Personajele lui Gellu Dorian din acest nou roman, Cartea de la Uppsala, traseaza un cu totul alt tip de aventura existentiala, in care visul american devine realitate greu de parasit, inclusiv cu multi romani prinsi in aceasta nebuloasa, aventuri intelectuale dintre acelea cu care autorul ne-a delectat in precedentele romane, parade uriase de epic de foarte buna calitate, o pletora mare de informatii enciclopedice, mereu secondate de comentarii si conexiuni ce tin de autarhia romanului puternic din ultimele decenii, un greu de egalat amestec intre lumi, intamplari derulate pe malul Prutului rezonand seducator cu cele petrecute sub cerul celui mai puternic continent al lumii, toate acestea, rezumand, se apleaca cu o reverenta ce vine din istoria tuturor lumilor si spatiilor, in fata mega-imaginii ce deschide si inchide un roman de forta. (Constantin Dram)
„Imensul bloc Duane House, dintr-un oras din Statele Unite ale Americii, adaposteste o „multinationala” de colocatari care numara, pe linga alte sute de natii, si citeva sute de romani, nu toti cu domiciliul fix acolo, cei mai multi dintre ei fiind in tranzit spre nimic sigur in nici o directie. In cadrul acestei comunitati pestrite care nu-si gaseste palierul unificator, despre romanii emigranti nu se vorbeste ca despre celelalte etnii, ci – buna dreptate – ca despre o ceata de pripas pe Pamantul Fagaduintei, dezordonata si gata sa se autodistruga. Ce nu se inteleg romanii la ei acasa, d-apoi in alta parte! Gellu Dorian ilustreaza, cu fina putere de patrundere a psihologiei noastre, o Romanie pitoreasca localizata aiurea, in toata mizeria si mai putin splendoarea ei de pretendenta la visul american care intirzie sa apara.” (Vasile Spiridon)
„Parasind Romania, in cautarea libertatii si a unei vieti mai bune, chiar si in momentul cind acestea se puteau gasi si acasa, personajele din romanul meu au decis sa emigreze peste ocean. Pentru unii emigranti, resemnarea si linistea reprezinta telul atins. Pentru altii, mizele sunt mult mai mari si, cu cit mai imposibil de rezolvat, cu atit mai pline de perspective. Apar ca scop unic definirea identitatii si restabilirea unui adevar istoric, pentru care merita sa dai totul. Si, cum adevarul despre tara ta, falsificat de istorici, poate sta ascuns intr-o carte cum este cea descoperita intr-un anticariat din Uppsala, miza pe o astfel de sursa devine palpitanta si de neinlocuit. Romanul nu-si propune sa rezolve acest adevar, ci sa ilustreze o preocupare extravaganta a unui emigrant in contextul unei vieti dure, dar normale, asa cum este cea din Megalopolisul american, pe fondul unei ignorante crase de acasa, fara nici o perspectiva decat cea a traiului firesc si a curgerii timpului peste adevaruri de diferite dimensiuni si importante.” (Gellu Dorian)
