În legendele populare Sfântul Gheorghe este considerat a fi „străjer al timpului”, alături de Sfântului Dumitru.
Una dintre practicile cu raspândire generală în ziua Sfântului Gheorghe este împodobirea casei și anexelor cu simboluri vegetale ce marchează renașterii naturii.
Emblemele vegetale utilizate variază în funcție de regiune: în Muntenia se pun crengi de tufan sau de păr, în Transilvania rug verde și leuștean, rug sau frunză de fag sau gorun în Banat, și au și rol în protejarea casei și gospodăriei de acțiunea strigoilor de mană care sunt foarte activi în această perioadă.
Semnificația apotropaică a elementului vegetal se extinde pe întregul perimetru al gospodăriei tradiționale care este pus la casă, la adăposturile animalelor și la cele în care se păstrează cerealele, la fântâni, uneori la grădina de legume sau la holde, și chiar la cimitir.
Alungarea strigoilor
O metodă eficientă de contracararea a strigoilor o reprezintă plantele cu calități magice, dintre care cea mai redutabilă este usturoiul. Punctele esențiale care fac legătura cu exteriorul și pe unde ar putea intra strigoii – pragul ușii, cercevelele ferestrelor, hornul sunt unse cu usturoi, făcându-se semnul crucii. De asemenea, se impune consumul usturoiului de către oameni, care se și ung cu el pe corp, pe frunte, în piept, în spate și pe la încheieturi, pentru a protejați de orice acțiuni nefaste.
Ca să apere oile de vrăji și de luatul manei, ciobanii se scoală în ziua de Sfântului Gheorghe în zori de ziuă și buciumă, crezându-se că până unde ajunge buciumul, până acolo merg vrăjile.
Pentru a proteja vitele, tot înainte de răsăritul soarelui, se presăra împrejurul vacii mac pentru ca nimeni să nu poată lua laptele de la acea vacă, așa cum nimeni nu poate să culeagă macul presărat.
Stropitul
După o noapte în care forțele malefice se manifestă puternic și în care energiile sacre pot să-i contamineze negativ pe oameni, în ziua de Sfântul Gheorghe se impune scăldatul sau stropitul ritual, al oamenilor, animalelor, sau al obiectelor din gospodărie, în vederea purificării și a asigurării unei stări bune de sănătate și de prosperitate în anul ce vine.
Băieții le udă pe fete ca să nu se apropie de ele strigoaicele sau pentru ca fetele să nu se transforme în strigoaice, reprezentând totodată un gest de bucurie și mulțumire pentru apropierea primăverii.
Focurile rituale
O importantă funcție apotropaică au focurile rituale, fiind legate de o străveche credință în rolul purificator al focului. Rolul focurilor rituale era fie acela de purificare a spațiului, în cazul sărbătorilor ce marchează începutul unui nou an, fie înlăturarea viețuitoarelor dăunătoare, sau a spiritelor malefice, cu precădere a strigoilor care amenință mana câmpului sau mana vacilor, mai ales în această perioadă.
Utilizarea focurilor rituale s-a extins, ca și în cazul ramurii verzi, uneori fiind organizate dincolo de limitele gospodăriei, în curtea bisericii, în grădini, pe ulițe, le răspântii, pe dealuri, la fântâni, ape curgătoare sau la cimitir.
Credințe și superstiții
• Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoși tot anul și pentru spălarea tuturor relelor.
• Busuiocul semănat înainte de răsăritul oarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstitde toată lumea.
• La Sfântul Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoși tot anul și pentru a se proteja de farmece.
• Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor și tot anul e somnoros.
• La Sân-Georgiu ies preoții și poporul cu crucea în câmp și fac rugăciuni pentru ploaie și mană în câmp.
• Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine.
• Dacă la Sân-Georgiu este zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab (nemănos).
• În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.
• Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, este semn de an bogat.
• Dacă la Sân-Giorgiu este ploaie – se face grâu și fân.
• Ca semn de sărbătoare, în ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susținere ai porților.
• Se spune, din bătrâni, că Sfântul Gheorghe, când vine, își leagă calul de un stâlp al porții și paște iarba.
• Animalele, pentru a fi ferite de farmece, vrăjitorii și boli, sunt protejate cu crenguțe de leuștean puse la intrarea în grajduri.
• Obiceiul de a pune crenguțe de fag și iarbă verde la porți are o dublă semnificație. Pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, verdele reprezentând renașterea naturii și trezirea la viață a vegetației. Pe de altă parte, crenguțelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele.
• Chiar și cei ai casei, pentru a fi protejați de junghiuri rele și boli necruțătoare, trec prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar vitele și casele se afumă, la rândul lor cu tămâie.
• În tradiția populară, de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute, iar cei care le caută nu trebuie să sufle niciun cuvânt pentru a le putea descoperi și ca nu cumva duhul comorii să-i amuțească.
• Dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul.
• Dacă în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, alergi înainte de a răsări soarele, o să fii sprinten și sănătos tot anul.
Tradiții vechi, populare
Se spune că Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor și i se acordă astfel o atenție sporită prin ritualuri speciale. Un astfel de ritual cere ca, în seara de ajun a Sfântului Gheorghe, ușile și ferestrele de la grajduri să fie unse cu usturoi, iar vitele să se afume cu tămâie. În fața ușilor se pune peste noapte o greblă cu dinții în sus pentru a alunga strigoii și duhurile rele.
De Sfântul Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză și caș.
Legendele populare
În legendele populare Sf. Gheorghe este considerat a fi „străjer al timpului”, alături de Sf. Dumitru. Dumnezeu le încredințează cheile vremii și aceștia pot închide sau deschide vremea, după purtarea oamenilor. Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru sunt reprezentați călare: Sf. Gheorghe, când aleargă cu calul său face iarba și copacii să înverzească, deschide pământul și aduce primăvara, iar Sf. Dumitru, aduce frigul, zăpada și iarna.
Între ei ar exista un legământ pe viață și pe moarte: dacă pădurea nu este înfrunzită pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângeorz. Aceeași soartă o va avea și Sâmedru dacă de ziua lui, 26 octombrie, Sângiorzul va găsi frunze pe arbori.
Una dintre reprezentările grafice cele mai frecvente a Sf. Gheorghe este aceea de „omorâtor al balaurului”, ilustrând legendele în care se povestește că acesta ucide un balaur care amenința o cetate sau, în alte variante o scorpie care mânca copiii dintr-un sat.
În credințele populare românești Sfântul Gheorghe este numit „capul primăverii”, despre acesta se spune că poate învinge vrăjitoarele sau că poate să le zădărnicească actele magice, poate arăta celor aleși comorile. Tot el este chezașul tuturor tocmelilor și patronul tinerilor și al armoniei familiale.
Calendarul religios
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, născut în Capadocia, din părinti creștini, a trăit în secolul al IV-lea în timpul împăratului Dioclețian. Datorită calităților sale, ajunge în slujba împăratului, ca militar, și se confruntă în mod direct cu persecuțiile asupra creștinilor, începute în anul 303. Sf. Gheorghe își mărturisește credința în Histos și va fi întemnițat, din cauza convingerilor sale. În încercarea de a-l abate de la credința sa, este torturat și ucis prin decapitare pe 23 aprilie, care rămâne ziua sa de prăznuire.
În iconografie, Sf. Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Această ipostază ilustrează o legendă în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, care era terorizată de un balaur. Reprezentarea sfântului biruitor ilustrează modelul de curaj în lupta cu diavolul.
Sf. Gheorghe este reprezentat într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar cu o diademă pe cap, cu o platoșă sub mantie, ținand o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă.
În unele icoane Sf. Gheorghe apare însoțit de alți doi sfinți militari, Theodor-Tiron și Dimitrie.
