Pe romanul oropsit nimic nu-l unge mai mult la suflet decat nationalismul agresiv.
Romanasul, cand il trec fiorii si cand i se face pielea ca de gaina, simte ca intinereste; uita de foame si sete, glandele lacrimogene ii intra in functiune si brusc i se umezesc obrajorii stafiditi de necazuri. Daca mai vii si cu un supliment bine ales, cu ceva muzica patriotica ardeleneasca si doua trei poezioare mobilizatoare de Adrian Paunescu sau de Corneliu Vadim Tudor, dintre cele recitate de insasi autorii lor pe la urechile ceausestilor, atunci intra in transa si poti sa-i insinuezi in minte tot ce-ti doresti, va deveni pres in fata ta.
Daca-i arunci si cateva scovergi, de indata esti imbratisat si esti declarat proorocul neamului.
Ati vazut cate lacrimi au curs prin ridurile de pe obrajorii prostimii cand a inchinat steagul Butimanul, cel care pe la sfarsitul anilor ’90 ne-a aruncat cu cel putin un secol in urma?
Sa ne amintim cum a fost privit, imediat dupa decembrie ’89, „tatuca” Iliescu, protectorul tuturor hotilor din tara. Pe omul simplu totul e sa stii sa-l duci cu zaharelul.
Priviti cu atentie, Victoras Ponta nu face decat sa bage manutele in teschereaua comuna, adica in seiful bugetului national, sa sustraga ceva maruntis si sa-l imparta acum oropsitilor. Chiar daca manutele ii tremura si-i convins ca va fi pedepsit pentru asta, insista cu populismele. E drept, multi dintre „stimulatorii„ lui sunt deja in beciurile DNA-ului sau au trecut pe acolo, ma refer la Viorel Hrebenciuc, Radu Mazare, Marean Vanghelie si Sorin Oprescu!
Si cei din opozitie sunt marcati de acelasi fior national, transmis in ultimul timp prin sunet de catuse. Avem un exemplu concret la noi in judet. Cu doi – trei anisori in urma, toata familia Turcanu, incepand cu tata Florea si terminand cu mezinul Florinel, ori de cate ori era cate o sarbatoare nationala luau pozitia sfantului, cu manutele la inimioare, intrau in transa ascultand traditionalele noastre cantece patriotice. Erau si clipe cand lacrimau.
Acum, nici cand pasesc in lacasele de cult nu mai sunt atinsi de sentimente de piosenie, gandurile le zboara la cateva zeci de kilometri, prin creierase le misuna ca niste gargauni vocile procurorilor DNA.
Cand a fost uns presedinte, lui Florin Turcanu nu-i statea nimeni in fata, se credea infailibil, nu degeaba slugile l-au incoronat imparat, bugetul Consiliului Judetean capatase statut de „portofel familial”.
Se inconjurase de o sleahta de parveniti si impreuna trecusera sa sfideze legile. Bineinteles, erau incurajati si de functionarii din subordinea Consiliului Judetean.
Statiunea de Cercetare Popauti devenise un fel de ferma „marca Turcanu”. Cine nu-si aduce aminte de staulele cu exponate de berbeci si magari de la „ferma Turcanu” pe timpul acelor serbari campenesti platite din bani publici?! Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani capatase statut de institutie de spalat bani.
Da, putem concluziona: patriotismul frisonabil e de natura epidermica, este generat de tot felul de simtaminte perverse, vine de cele mai multe ori pe conjuncturi politice si nu ca puseu de sinceritate.
Reversul acestui fel de patriotism este globalismul discretionar. O gandire supusa unei astfel de partituri este extrem de nociva pentru o entitate nationala, poate duce la disparitia unui popor.
Promovand tot felul de astfel de indivizi in fruntea comunitatii nu facem decat sa ne virusam corpul national, sa ne „taiem singuri craca de sub picioare”, existand pericolul ca intr-o buna zi sa se vorbeasca despre noi doar la timpul trecut.
LUCIAN ALECSA
