Cred ca acest editorial ar fi meritat un alt titlu, ca de exemplu: ALESILOR, TRECETI LA ZID!, dar fiind la final de an am dorit sa merg pe o sintagma clasicizata, ca prin ea sa exprim o concluzie.
Radiografiind evenimentele care au marcat anul 2015 am remarcat doua momente soc: alesii nostri, implicit guvernul, indiferent de numele premierului, au considerat ca singura lucrarea a genialului sculptor Constantin Brancusi ”Cumintenia Pamantului” e mult prea scumpa pentru bugetul acestei tarisoare, in schimb, au privit ca pe un fapt firesc acordarea de pensii suplimentare tuturor alesilor, de la parlamentari la primari.
Judetul nostru, unul dintre cele mai sarace din tara, este cel mai bogat in parlamentari. ”Da, avem in Forul Legislativ nume practice, cu fite, / de baieti si de fetite, / si nume de pisici pentru uz cotidian, / dar si nume cu ecou…mondial,/ de la Tamara la Costel, de la Doinita la Verginel, de la Roxi la Viorel, / precum vedeti, avem si-un nume de sirena gingasa pravalita-n visare,/ nu ne lipsesc nici nume grele prinse-n dosare penale,/ toate mustind in flegma zilei ca vorbele de claca,/ scuipate in noroiul urmelor de vaca./ Da, avem nume berechet/ oricand o pot pune de-un banchet/ Ei bine, de asta ii doare-n cot de mine, de tine / important e ca lor sa le fie bine!” Aceste versuri, incropite in tonul unui flash popular, chintesentializeaza atmosfera din Parlamentul Romaniei.
Anul, care acum isi ia ramas bun de la noi, a fost unul plin de ”impliniri marete” pentru alesii nostri si dezastruos pentru popor.
Multi romani, cu precadere cei plecati in afara, au asteptat schimbari comportamentale majore in randul alesilor odata cu incoronarea Kaizerului Klaus la Cotroceni. Dupa un an de tacere si sughituri putem concluziona ca neamtul ales are balcanismul imprimat profund in fiinta, mai evident decat al unui romanas mioritic get-beget. Iohannes e din ce in ce mai greu de comutat la realitate, gestica lui prezidentiala e una anemica, iar limbajul lui unul sterp, cu toate ca are o minte bine instruita, dispusa pe partitura ratiunii. Trambulina lui a fost elasticizata de o stare de revolta populara, revolta cauzata de mitomania agresiva a contracandidatului sau, Victor Ponta. De la tribuna Parlamentului s-au emis doar vorbe goale si gogomanii, zgonul a fost unitatea de masura a ”veridicitatii” pledoariilor expuse de catre alesii neamului. Atentie, zgonul deriva de la Valeriu Zgonea, emblema prostiei si ipocriziei nationale! Anul 2015 a fost cutremurat si de o mare tragedie, mortii de la Colectiv. Revolta strazii ne-a scapat de Victor Ponta, ne-am asteptat si la o cumintenie din partea alesilor. N-a fost sa fie, precum se vede, dupa doua luni de tacere s-au obraznicit si mai tare, vor sa-si asigure viitorul, tot din banul poporului.
Si zgonii nostri de Botosani s-au comportat la fel. Cred ca avem in ”proprietate” simbolul fatarniciei parlamentare, a dus la desavarsire arta prefacatoriei. Este vorba despre doamna Doina Fedorovici. Dupa 3 ani de Senat poate oricand da lectii de folosire a unui mandat de parlamentar in dublu scop; de partid si personal. Dupa cum stim, a plecat ca falanga gingasa si docila a dreptei lui Doly, iar acum da ora exacta in PSD-ul local, in plus, face de garda si la capataiul penalilor social democrati. Dupa ce i-a oblojit ranile lui Dan Sova, acum se pregateste sa-l miruiasca pe Andrei Dolineaschi. Are o capacitate extraordinara de a folosi dubla masura si a naparli cand vremurile o cer, netinand seama de anotimp. Atentie, tot ce se intampla bun in aceasta tarisoara este in exclusivitate meritul ei! Pana cand si acest decembrie primavaratec tot ei i se datoreaza. Paradoxal e faptul ca intreaga gama a sireteniei ei este comprimata intr-un limbaj saracacios, de elev mediocru, cu multe vocabule elementare lipsa, iar lumea o crede. Pe acelasi palier al duplicitatii sunt Verginel, Tamara, Costel, Mihai, Roxi, Cristinel si Viorel. Lor le voi dedica o uratura pentru seara Sfantului Vasile.
Lucian Alecsa
