Când am aflat de vizita oficială – adică pe banii statului – a Vioricăi Dăncilă în Oman, m-am întrebat și eu precum Caragiale: „Ce caută neamțu-n Bulgaria?”. Chiar așa: ce-a căutat Viorica Dăncilă în Oman?
Să nu-mi spuneți acum, ca pe vremuri, că „pentru întărirea relațiilor de prietenie și colaborare pe multiple planuri bla, bla, bla, că nu vă cred. Cred mai degrabă că a vrut să-și mai exerseze un pic discursul acela despre „consensualitate”, din care românii n-au înțeles mai nimic, dar poate că la ăia ține.
De la fiul meu știu că, în urmă cu patru ani, în Oman, a aflat încă din vamă că este primul român care le trece pragul. Nici de atunci încoace nu cred să mai fi fost vreunul.
Dar iată că a venit Viorica Dăncilă, prima doamnă a Guvernului României ca să facă ce? Nu, nici pe departe la ce v-ați gândit dumneavoastră. Ea a ajuns în Oman ca să deschidă o ambasadă. Bine măcar că nu le-a propus un export de carne de porc de la fiul lui Dragnea.
De ce o ambasadă a României într-o țară în care românii sunt la fel de prezenți ca pinguinii la Polul Nord, asta n-am înțeles. Doar dacă nu are domnul Dragnea vreun cunoscut pe care vrea să-l expulzeze acolo ca să-l ocrotească de efectele justiției.
Altminteri, ar putea merge și în Antarctica, fiindcă nici pe acolo n-a mai trecut nici un român de la Emil Racoviță încoace.
Măcar de i-ar fi propus sultanului un export de nisip de la Tel Drum, că poate n-are, săracul.
Florentin FLORESCU
