Congresul PSD a refacut vechiul traseu al PCR; de la ridicol la …subtil , cu tur-retur. Balivernele „cuvantatorilor” social democrati au fost incarcate de penibil, plus ca au fost imbracate intr-un limbaj de lemn, plin de aschii acustice.
Una peste alta, cei distantati de lupta politica au putut asista la un spectacol cu mumii resuscitate si vulpoi deghizati in iepurasi, care s-au vrut a fi subtili in vorbe de claca, regizat de cativa saltimbanci penali. Cu toate astea „congresmenii” (ma refer la cei prezenti la congres), prin gura unicul sau conducator, Liviu Dragnea, s-au dezis de inaintasii lor doctrinari.
Da, liderul Liviu Dragnea si-a permis sa-i bata in mod aluziv obrazul matusalemicului Ion Iliescu! Scenariul a fost unul cat se poate de simplu: Ilici nici n-a catadicsit sa-i replice in vreun fel, s-a prefacut surd, dar a venit cu o atentionare usor caustica la adresa actualei conduceri a partidului, acuzandu-o de „o slaba legatura cu intelectualii”. Daca e sa traducem liber afirmatia lui Ion Iliescu putem spune ca PSD-ul a ajuns un partid al…trogloditilor. Chiar asa? Poate ca ar fi fost bine ca Iliescu sa fi vorbit nitel si despre minciuna, ca substrat doctrinar in indobitocirea maselor. Sau despre arta dezinformarii, care inca reprezinta cheia partiturii pe care o intoneaza alesii social democrati din Romania.
Victor Ponta a fost prezent la Congres, atat ca victima, cat ca si castigator, a tot fandat dupa cum i-a dictat sala. L-a sustinut pe Liviu in toate aberatiile si gogomaniile rostite de acesta, l-a lasat sa-si spuna rolul pana la capat, de parca el i l-ar fi scris , iar cand a fost sa-l imbratiseze, l-a ghiontit discret sub coaste: ”Toate deciziile bune le-am luat impreuna. Si toate deciziile gresite, Liviu!(…) Doar PSD poate trece o motiune de cenzura…sa imi spuneti cand e momentul!”.
S-au rostit si cateva expresii clasice, care mi-au amintit de ultimul Congres PCR din noiembrie 1989: „parteneriat loial”, „binele tuturor romanilor”, „cu toate puterile” sau „spre binele nostru, al tuturor”. Nu-i asa, sunt semne clare ca PSD -ul are o dorinta viscerala sa se desprinda de reflexele bolsevice (sac!)! Tot din scenariu Congresului a facut parte si reactia imberbului deputat Mihai Sturzu, care a fost nevoit sa interpreteze rolul cetateanului turmentat: ”Saptamana trecuta am avut alegeri cu un singur candidat. Domnul Ion Iliescu a asociat acest tip de alegeri cu cel al lui Ceausescu si bine a facut. Acest Congres trebuie sa valideze alegerile de saptamana trecuta, adica sa valideze comunistii. Cate sanse mai am dupa atata curaj, Dumnezeu stie.”
Dupa aceasta mascarada si noi, botosanenii, ne-am ales cu ceva, avem in conducerea PSD-ului un vicepresedinte. Este vorba despre deputatul de Dorohoi, Andrei Dolineaschi, care pana mai ieri era secretarul general al social democratilor damboviteni. Da, va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie proiectandu-va in minte un tablou cu Adruska incadrat de Valeriu Zgonea si Liviu Dragnea! Care-s talharii? Nu-mi amintesc decat de doi botosaneni care au avut functii asa inalte intr-un partid; e vorba de Octav Cozmanca si Miky Spaga. Si tot la PSD. Nimeni altii decat profesorasii de politica ai lui Dolineaschi. Nici ei n-au miscat un pai pentru ca aceste locuri sa devina vizibile si de la Bucuresti. Satul Talpa, din comuna Candesti, s-a ales cu-o biserica, construita din bani publici de Guvernul Nastase, dar cu drepturile de fondator atribuite lui Tavi Cozmanca, iar orasul Darabani s-a ales cu tot felul de promisiuni fantasmagorice din partea lui Serban Mihailescu. Ma asteptam ca si doamna senator Doina Fedorovici, la cat de neastamparata si de guraliva este, sa ravneasca la vreo functie inalta in partid. N-a fost sa fie, poate dupa sentinta definitiva de la sfarsitul acestei luni, pe care o asteapta cu sufletul la gura domnul Liviu Dragnea, prinde si ea ceva…consistent in PSD!
LUCIAN ALECSA
