Se pare ca scena politica electrocuteaza, provocand frisoane si apoi mutatii grave de comportament in structurile celor care o ating pentru prima oara. Aceasta frisonare nu-i sperie, ii face sa se adapteze de indata, metabolismul li se schimba brusc, iar ei devin alti oameni.
De cate ori nu auzim vorbindu-se despre cate un parlamentar sau chiar despre vreun primaras oarecare: ”Functia l-a schimbat total, e de nerecunoscut”. Ciudat este ca asemenea asertiuni le auzi rostite chiar de catre rudele lor, de membrii familiilor lor. Stau si ma intreb care sunt factorii care contribuie la schimbarile de fond in asemenea cazuri.
Totul pleaca de la structura lor caracterologica. Pentru a cuprinde in esenta fondul lor, as folosi doua versuri din Mihai Eminescu: „mici de zile, mari de patimi, inimi batrane, urate, / masti razande, puse bine pe-un caracter de nimic„
Tocmai, pasind nepregatiti pe scena politica, un teritoriu cu atatea responsabilitati fata de semeni, e un act de curaj si de totala iresponsabilitate. Dupa ce simt ca pamantul nu le mai aluneca de sub picioare, de indata se imbatoseaza, li se intuneca dreapta judecata si ajung simpli sclavi ai banului.
Asumandu-ti rolul de politician, trebuie sa renunti, in buna parte, la propria-ti personalitate, devenind o persoana publica trebuie sa raspunzi doar nevoilor comunitatii si apoi, daca mai e timp, nevoilor tale personale. Exista in politica noastra astfel de …exceptii? Avem, cu adevarat, oameni politici? Nu cred. Si individual si-n grup manifestarile lor sunt aceleasi, rezoneaza cu haiducia si fac casa buna cu nesimtirea.
Nu accentuez in nici un fel tusele cand e sa caracterizez astfel de indivizi. Este de ajuns sa tragi cu ochiul peste tot ce evidentiaza zi de zi mass-media, privind dosarele instrumentate de catre procurorii DNA vei avea in fata imaginea clara a acestor specimene.
Nu putem concluziona decat ca hotia nu are culoare politica, iar indivizii care o practica se folosesc de instrumentul politic doar pentru a ajunge mai repede la punga statului, la avutia nationala, devenind imuni la tot ce inseamna interes national.
Si cum pestele de la cap se altereaza, asa e si-n politica damboviteana, diapazonul e in mana premierului, el da tonul.
In PSD, Victor Ponta a ajuns un fel de felcer pentru corupti, el e primul care le sare in ajutor, badijonandu-le ranile. Numai ca de cateva zile pansamentele lui nu mai sunt sterile, sunt imbibate cu tot felul de microbi. Individul e plin de bube purulente, e prins in cateva dosare de coruptie si deja trimis in judecata. Nu mai e mult pana ce va tasni si de aici puroi. Este de ajuns sa recurgeti la un simplu exercitiu de imaginatie oprindu-va la un tablou grotesc, decupat parca din fantasticul decadent al lui Hieronymus Bosch, avandu-l in prim-plan pe felcerul national tamponand ranile sobolanilor, gen Hrebenciuc si Adam, inconjurat de tot felul de animalute politice infestate cu virusul hotiei, ce colcaie prin subteranele avutiei nationale.
Da, la noi decadenta politica e deja institutionalizata, toti bisnitarii si coruptii nationali danseaza Hora Unirii in plenul Parlamentului sau in afara lui!
Botosanenii nu puteau ramane mai prejos, asa ca s-au aliniat si ei suflului national. Sub pacla toamnei lui 2012 au fost trimisi in forul legislativ al tarii politicieni de „rang inalt”, numai unul si unul, toti … de inalta probitate morala. Ipotestenii, ca urmasi ai marelui Mihai Eminescu, au dat tonul, l-au propus spre validare pe inteleptul obstii, Verginel Gireada. Un al ipochimen care a ajuns in Parlament, fara a sti cu ce se mananca politica, e „revegistul” de Crasnaleuca. De cum a ajuns in Bucuresti, de indata si-a cumparat picioroange de politician. Deh, sa fie si el la inaltimea responsabilitatilor! Acum nu-i mai ajungi nici cu prajina la nas, se vede gigant. Intre timp a trecut sub tirul catorva focuri penale. Dupa cum se misca, se pare ca ar fi scapat teafar. Cei doi liberali au fost si inca mai sunt falangele de serviciu de la mana dreapta a lui Florin Turcanu. Aceasta „trinitate toxica” va dezintegra partidul, va topi si ultima celula liberala. Poate ca e timpul ca liberalii autentici sa repuna partidul in paradigma sa istorica, sa puna umarul si sa echilibreze balanta politica, orice balans venit din interiorul dreptei ajuta social democratia megalomanica a lui Dolineaschi.
Poate ca e timpul ca liberalul Catalin Flutur sa-si asume rolul de „echilibrist politic”, mersul pe sarma i-ar putea topi frica, deschizandu-i calea spre un nou mandat la primarie.
Lucian Alexa
