Parcă așa se spune când ai vrea să-i oferi cuiva mai mult, dar nu-ți poți permite.
Dacă vrei să-i oferi iubitei un Alfa Romeo, dar nu ai bani decât de o garoafă îi spui simplu: „gestul contează”.
Cam așa procedează și PSD-ul cu poporul român. Ne-a promis în campania electorală kilometri de autostrăzi, mii de școli, spitale regionale, câte și mai câte. Și cu ce ne-am ales? Cu gestul de ieri de la tribuna Parlamentului. Adică „gestul contează”.
Nu cu mult timp în urmă, Olguța Vasilescu spunea că pentru ei programul de guvernare este ca o Biblie.
E drept că în Biblie scrie „să nu furi”, dar nu scrie că n-ai voie să iei șpagă ori comisioane din contracte întoarse cu statul. În Biblie scrie că trebuie să te închini Domnului și Dumnezeului tău, dar nu să fie și cum îl cheamă. Poate să-l cheme și Liviu Dragnea, „gestul contează”.
Și tot în Biblie mai scrie că trebuie să-ți iubești aproapele. Dar nu scrie că dacă și atunci când aproapele face parte din „statul paralel” sau cumpărat de Soroș. Și tot Olguța mai joacă și rolul infinitului atunci când spune – la mitingul PSD – că ea știe de existența „statului paralel”, fiindcă tocmai ce se întâlnise cu el pe holurile Primăriei din Craiova. Dacă-i „paralel”, ce căuta pe acolo? Nu trebuia să fie pe trotuarul de vis-a-vis?
Din toată Biblia, a respectat un singur principiu: i-a lăsat pe săraci să-și adune comori în ceruri, că pe pământ are cine să adune. Dumnezeul lor de PSD-isti.
Revenind la Ciordache și la gestul lui „fălos”, am și eu o „altă întrebare”: cam la atât se rezuma întregul program de guvernare?
Florentin FLORESCU
