Romania a ca un ponton, pluteste in nesiguranta, face echilibristica pe valurile vremii fara a avea posibilitate sa ancoreze pentru totdeauna la tarmurile Europei.
Ne balanganim in stanga si dreapta, dupa cum vor alesii nostri. In ceea ce priveste distractia, ne-am aliniat lumii civilizate, respectam normele impuse de UE, ba mai mult, de multe ori calcam peste traditii pentru a dovedi lumii ca suntem cei mai docili dintre europeni. Un personaj exotic, un luxemburghez, care si-a petrecut revelionul intr-o pensiune din Bucovina, a remarcat un aspect evident, dar mai putin luat in seama de catre noi: ”Aici esti atins de fiorul traditional, cat si de cel contemporan, conectat la lumea civilizata, creandu-se o atmosfera de-a dreptul magica”. Daca e sa-l credem pe cuvant, e un lucru imbucurator pentru noi, asta presupune ca resursele noastre spirituale sunt bine dozate pe palierele firesti ale unei existente trainice si originale. Cu toate astea, de multe ori inclin sa cred ca suntem intr-o continua degenerare, antrenata de impulsul grabei pentru „chestii socante”. Nimic mai fals, corpul nostru national le recunoaste si le respinge de indata, provocand tot felul de bulversari in mentalul nostru colectiv. Pentru tinerele generatii e un lucru foarte toxic, odata amplificate, ne putem pierde identitatea.
Si cum in ultima seara a anului sunt evidentiate reflexele si pornirile noastre… traditionale, noaptea de Revelion reprezinta un fel de summum al exprimarii noastre ancestrale. Dupa cum ne-au aratat televiziunile, am avut un an imbelsugat; in ultimele zile supermarket –urile au fost golite, pietele devastate si restaurantele supraaglomerate. Dar pentru aceasta bunastare contributia esentiala au avut-o… alesii neamului, absolut toti, atat cei de la putere cat si cei din opozitie si-au asumat in cor meritele. Pana cand si presedintele, cel care mai mult sughite decat vorbeste, a tinut sa-si aroge meritul de mare reformator politic. Asta da indrazneala! Dupa ce-au pregatit cu atata pricepere si competenta profesionala, dar mai ales cu generozitate, un trai mai bun pentru popor, parlamentarii nostri au considerat ca e firesc ca in ultimele saptamani ale anului sa se preocupe si de viitorul lor, asa ca si-au rezolvat la urgenta sporirea pensiilor cu doua-trei salarii minime pe economie.
Si de aceasta data oglinda poporului a fost televizorul, fiecare post, fie de stat sau privat, a incercat sa-si satisfaca telespectatorul fidel, sa-i serveasca o diversitate de ”hapuri” prin care sa-l euforizeze, sa-i satisfaca spectral gusturile, servindu-l cu scheciuri, manele, muzica de petrecere, dar si cu breaking-news-uri. Televiziunea Romana a avut un comportament decent, punctele tari au constat intr-o trecere in revista a revelioanelor din perioada comunista si in muzica populara difuzata, profesional aleasa. Televiziunea lui Sebastian Ghita si-a supus angajatii unui test de inventivitate umoristica si muzicala. Multi dintre ei si-au dovedit, in direct, fragilitatea artistica si debusolarea estetica, unii au fost penibili. La acelasi nivel s-a asezat si ”Realitatea” lui Cozmin Gusa. Lavinia Sandru, fosta sotie a colectionarului de tablouri si de euroi, Valcov, toata noaptea a incercat sa-i oblojeasca singuratatea lui Darius prin cateva glumite. Una peste alta, a fost un fiasco total! Digi 24 a fost intr-un continuu maraton, a adus in prim-plan imagini din toate punctele fierbinti ale tarii. Cam putin pentru un post ce se vrea in topul audierilor. Pe la restaurantele unde s-au organizat revelioane, manelele si muzica lautareasca au reprezentat sarea si piperul petrecerilor. Veselia si voia buna s-au putut citi pe fetele tuturor celor prezenti. Singurii deceptionati au fost satenii din Ruginoasa, cica oficialitatile i-ar fi scos din albia lor ancestrala. Jandarmeria i-a frustrat de singurul lor spectacol in aer liber de care au parte din mosi-stramosi. Valenii si delenii au ramas cu buzele umflate, nu s-au mai putut cafti in vazul satului. Distractia atingea paroxismul cand plesneau capetele flacailor ca dovlecii. Pana acum trei ani acest sat era atins de sindromul masochismului mioritic. Trist.
LUCIAN ALECSA
