Sunt indivizi care la zornaitul sau la atinsul banului pica in transa, le ies ochii din orbite, intra in trepidatii ca epilepticii uitand pe ce lume traiesc.
Pur si simplu isi pierd uzul ratiunii. Doar daca au avut-o vreodata. Cand ochiul dracului ia la tinta mintea unui individ slab de inger de indata sufletul i se stafideste, logica-i dispare, iar gandirea i se atrofiaza, neuronii trec la odihna lasandu-le cale libera instinctelor.
Comportamentul unui asemenea omulet degenereaza brusc, atitudinea in societate i se schimba total; incepe sa aiba tulburari de perceptie a realitatii, raspunde mai mult impulsurilor primitive, iar controlul constiintei ii dispare. Mai simplu spus; o ia razna.
Daca Dumnezeu ii pune mana in cap si prinde vreo pozitie politica privilegiata devine agresiv, nestatornic in prietenie, ii raman pe aproape doar cei care sunt pe urma vreunui interes si cei carora le este frica de razbunarea ajunsului.
Nu-i nimic exagerat, cand necuratul pune stapanire pe mintile unor asemenea parveniti, te poti astepta la orice gest necugetat din partea lor, te pot sugruma in orice moment, pot bulversa un intreg sistem social deja constituit.
Aceste idei mi s-au imprimat in minte in urma unei discutii cu un om simplu, care mi-a exprimat in doar cateva cuvinte oful pe care-l are in suflet fata de fostului sau coleg de gimnaziu si de liceu, nimeni altul decat actualul presedinte al Consiliului Judetean: „Ehe, pe domn presedinte, numai asa-i place acum sa i se spuna, stramba din nas daca-i spun pe nume, il cunosc de mic, am crescut pe aceeasi sat, chiar pe aceeasi ulita, am pascut vacile si oile pe acelasi imas, toate jocurile copilariei le-am practicat alaturi de el. Zau, era baiat bun, chiar daca era dintr-o bucata, la toate se baga cu capul inainte, era haios si nu era rau defel la suflet. Ii placea munca, mulgea oile si vacile de la vreo 5 ani, taica-su de mic a facut instructie cu el punandu-l din greu la munca, se pricepea si la treburile gospodaresti foarte bine. Ce mai, om gospodar! Doamne, ce-a putut sa faca banul din el, acum este de nerecunoscut, este un alt om, e transformat total. Nimeni nu-i mai ajunge cu prajina la nas, ochiul dracului i-a luat mintile, vede lumea ca prin ceata, nu-si mai aduce aminte de unde a plecat. I s-a betegit sufletul de tot”.
Bietul om era tare amarat pentru faptul ca barosanul de la judet nu-l mai recunoaste de prieten, dar nici de consatean, nu-l primeste nici in audienta.
Astfel de indivizi care-si schimba comportamentul dupa cum le dicteaza functia si banii pot oricand constitui un pericol pentru prieteni dar si pentru societate.
Odata cu betegirea sufletului li se betegeste si gandirea, logica lor raspunde altor criterii de evaluare a realitatii, cu standarde deformate, supuse unui subiectivism malefic. Astfel de entitati politice trebuie ignorate si tinute sub observatiei, in orice moment pot patrunde incaltati in destinul fiecaruia dintre noi , maculandu-ne viata. (Lucian Alecsa)
