Sindicaliștii explică faptul că, în profil teritorial, creşterea inegalităţilor s-a accentuat în perioada pandemiei şi a afectat cu prioritate zonele sărace ale ţării.
Blocul Naţional Sindical (BNS) a transmis că peste 1,1 milioane de angajaţi cu contract individual de muncă cu normă întreagă au avut în iunie 2021 venituri brute realizate mai mici decât 2.350, cât este salariul minim pentru studii superioare. De asemenea, sindicaliştii anunţă că, în 21 de judeţe, salariul brut realizat în 2021 a fost în termeni reali mai mic decât cel realizat în 2019.
„Situaţia nu mai poate continua în acest mod, este nevoie de o abordare responsabilă pentru a reduce sărăcia în muncă”, apreciază sindicaliştii.
„1.127.136 de angajaţi cu contract individual de muncă cu normă întreagă au avut în iunie 2021 venituri brute realizate mai mici decât 2.350 (salariul minim pentru studii superioare). Alţi 460.954 angajaţi cu contracte de muncă cu timp parţial au avut venituri realizate în aceeaşi perioadă, sub aceeaşi limită de 2.350 lei”, a transmis BNS, într-un comunicat de presă.
Potrivit sindicaliştilor, peste 90% din persoanele care în luna iunie 2021 au avut timpul de muncă redus, conform OUG 132/2020 şi implicit cu venituri diminuate, fac parte din grupa persoanelor cu veniturile salariale în jurul salariului minim.
De asemenea, în iunie 2021 numărul angajaţilor cu contracte de muncă cu timp complet era cu 139.945 mai mic decât cel existent în iunie 2019 (5.084.694 în iunie 2021 faţă de 5.224.639 în iunie 2019). A crescut însă semnificativ numărul angajaţilor cu contracte de muncă cu timp parţial, cu aproximativ 36%, de la 429.295 la 585.858 persoane.
„Precarizarea locurilor de muncă în această perioadă nu se caracterizează doar prin transformarea contractelor de muncă cu timp complet în contracte de muncă cu timp parţial, ci şi prin reducerea veniturilor medii în cazul celor cu contracte parţiale de muncă. În iunie 2021 venitul salarial mediu realizat de angajaţii cu contracte de muncă cu timp parţial a fost de 1.910 lei, în timp ce în aceeaşi perioadă a anului 2019 venitul salarial mediu realizat de această categorie a fost de 2.118 lei”, au transmis sindicaliştii.
Potrivit acestora, „rata sărăciei în muncă pentru angajaţii cu contracte de muncă cu timp parţial era în Romania de 65,9% în 2020 (în creştere faţă de 2019) fiind de peste 4 ori mai mari faţă de media UE 19, la un nivel dublu chiar şi faţă de Bulgaria”.
„Este de departe cea mai mare rată a sărăciei în muncă dintre statele membre UE dar şi statele cu statut de candidat la UE”, afirmă reprezentanţii BNS.
Aceştia explică faptul că, în profil teritorial, creşterea inegalităţilor s-a accentuat în perioada pandemiei şi a afectat cu prioritate zonele sărace ale ţării.
„Dacă avem în vedere salariile brute realizate de angajaţi în luna iunie 2021, faţă de iunie 2019, putem constata că, deşi la nivel naţional acestea au crescut în termeni reali cu 23%, la nivelul judeţelor situaţia este extrem de diferită. În 21 de judeţe din România salariul brut realizat în 2021 a fost în termeni reali mai mic decât cel realizat în 2019. Bistriţa, Hunedoara, Suceava şi Vaslui sunt judeţele în care salariul brut realizat a fost în termeni reali în 2021 cu aproximativ 10% mai mici decât în 2019. Discrepanţele între Bucureşti şi restul ţării continuă să se adâncească, 20 de judeţe aveau în iunie 2021 salarii medii brute realizate situate la mai puţin de 60% din media Bucureştiului. Cu excepţia judeţului Cluj discrepanţa salarială între Bucureşti şi restul ţării s-a adâncit în ultimii 2 ani în toate celelalte 40 de judeţe”, mai arată BNS în document.
Sindicaliştii precizează că pentru o familie medie de salariaţi în 2021 pragul de sărăcie este situat la aproximativ 2.401 lei, adică nivelul minim al veniturilor per persoană salariată ar trebui să fie de aproximativ 1.465 lei net, iar salariul minim net este 1.386 lei.
„Actuala coaliţie de guvernare a propus în 2019, pentru anul 2020, o formulă de calcul a salariului minim luând în calcul creşterea reală a productivităţii în anul 2018 faţă de 2017 şi indicele preţurilor octombrie 2019/octombrie 2018. Pentru 2021, deşi după acelaşi mecanism de calcul salariul minim ar fi trebuit să crească la 2.380, s-a preferat în mod arbitrar păstrarea acestuia la 2.300 lei. Din punctul nostru de vedere situaţia nu mai poate continua în acest mod, este nevoie de o abordare responsabilă pentru a reduce aceste disparităţi, pentru a reduce sărăcia în muncă şi totodată pentru a asigura un nivel adecvat al veniturilor din salarii”, au mai transmis sindicaliştii.
Aceştia consideră că pentru anul 2021 stabilirea salariului minim ar trebui să ţină cont de un set de indicatori, respectiv:
Evoluţia productivităţii reale a muncii (valoarea adăugată brută/ populaţie ocupată) pentru perioada 2019-2020 şi prognoza pentru 2021-2022.
Rata inflaţiei pentru perioada 2019-2020 şi prognoza pentru perioada 2021-2022, decembrie/decembrie.
Pragul de sărăcie pentru o familie de salariaţi pentru 2022 (1.465*1,031) – 1.510 lei net.
Prevederile Cartei Sociale europene revizuite, ratificată de România conform căreia salariul minim trebuie să fie situat la un nivel adecvat, respectiv raportul între salariul minim brut şi câştigul salarial mediu brut să fie de de cel puţin 50%.
Sinicaliştii apreiază că, pentru creşterea competitivităţii economiei României, este nevoie de forţă de muncă calificată şi bine plătită.
„Ca urmare, acest poate fi sprijinit prin păstrarea unui salariu minim diferenţiat pentru cei cu studii superioare şi pentru lucrătorii calificaţi. Eforturile sectorului economic trebuie sprijinite în acest caz şi de o politică fiscală adecvată pentru salariul minim. Ca urmare, propunem ca deducerea personală de bază să se dubleze – de la 350 la 700 lei, pentru salariile aflate sub şi la nivelul salariului minim, urmând ca întreaga grilă de deduceri pentru celelalte tranşe de venit să se ajusteze în mod corespunzător. O astfel de măsură ar permite creşterea salariului minim net în 2022 la 1530 lei”, au mai transmis sindicaliştii.
