Nasterea Maicii Domnului este una dintre cele patru sarbatori dedicate Fecioarei Maria.
Potrivit traditiei, in ziua de Sfanta Maria Mica se fac pelerinaje la manastiri si se duc la biserica fructe, paine si lumanari, pentru a fi sfintite.
In Romania sunt peste 1.800.000 de femei poarta numele de Maria, Marioara, Mariana si in jur de 400.000 de barbati se numesc Marian sau Marin.
In fiecare an, la data de 8 septembrie, crestinii sarbatoresc Nasterea Maicii Domnului, cunoscuta in popor drept Sfanta Maria Mica. Este prima sarbatoare din cursul anului bisericesc, care a inceput la 1 septembrie si totodata cea mai mare sarbatoare a toamnei.
In aceasta zi credinciosii merg de dimineata la biserica, pentru a asculta slujba si pentru a se inchina la icoana Maicii Domnului.
Fecioara Maria s-a nascut intr-o familie de crestini, Ioachim si Ana. Acestia, desi inaintati in varsta, s-au rugat cu tarie pentru a avea un prunc. Traditia spune ca Ingerul Gavriil i-a vestit ca ruga lor a fost ascultata si ca Dumnezeu le va da cel mai de pret dar, un prunc, ales al Domnului, pe care au botezat-o Maria.
Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea in biserica (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) si Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sarbatori crestine inchinate Sfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu.
Pe 8 septembrie, de Nasterea Maicii Domnului, barbatii nu mesteresc si nu fac treaba in gospodarie, iar femeile nu cos si nu spala rufe. Se spune ca rugaciunile adresate Maicii Domnului in aceasta sfanta zi de sarbatoare de catre cele care isi doresc un copil sunt mai ascultate ca oricand.
In credinta populara, sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului reprezinta hotarul astronomic dintre vara si toamna, momentul in care se da startul lucrurilor agricole de toamna si momentul in care noul anotimp incepe sa isi intre in drepturi, scrie garbo.ro.
Este ziua in care unele pasari precum randunelele isi pregatesc calatoria spre tarile calde, iar gazele si reptilele se retrag in pamant. Este ziua in care plantele nu mai sunt bune de leac si isi pierd puterile tamaduitoare. Este ziua in care vremea incepe sa se strice, devenind capricioasa si mai racoroasa, cum se intampla in fiecare toamna lasata de la Dumnezeu.
Este ziua in care se da drumul culesului de vii, se bat nucii pentru a avea rod bogat si anul viitor, se jupoaie coaja ulmilor si se da startul targuilor si iarmaroacelor de toamna.
Aceasta zi a Nasterii Maicii Domnului trebuie cinstita cu bucurie si tinuta de toata lumea. Nu se cade sa lucrezi sau sa faci treburi gospodaresti tocmai in aceasta zi sfanta.
Mai exista si o alta superstitie romaneasca conform careia cei care mananca gatit la foc in aceste zile au sansa de a atrage asupra lor boli care ii pocesc. Se aprinde in schimb candela in dreptul icoanei Maicii Domnului si se lasa sa arda pe tot parcursul sarbatorii.
Credinciosii ortodocsi si catolici praznuiesc, duminica, Nasterea Maicii Domnului sau Sfanta Maria Mica, asa cum este numita in popor, prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc, care a inceput la 1 septembrie.
Sfanta Scriptura nu relateaza acest eveniment, dar scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din secolul al II-lea.
Parintii Fecioarei Maria sunt Ioachim si Ana. Tatal ei era din semintia lui Iuda si urmas al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan si descendenta din familia preoteasca a lui Aaron. Astfel, avea sa se implineasca proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta – imparateasca si preoteasca.
Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana erau ironizati si batjocoriti de oameni, lipsa urmasilor fiind considerata un blestem al lui Dumnezeu. Totusi, ei nu s-au razvratit impotriva Domnului, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, ci s-au rugat in continuare, nadajduind in bunatatea Sa. Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor, Marele Preot de la Templu le-a refuzat in public jertfa, numindu-i „blestemati”.
Intristati, cei doi s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare in post si rugaciune. Ioachim i-a spus sotiei sale, Ana: „Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata, eu ma duc in munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar, doar se va milostivi si ne va da si noua un copil”.
Iar Ana a inceput sa se roage lui Dumnezeu, promitandu-I ca de va naste fiu sau fiica ii va inchina Lui pruncul cu toata inima si-l va da sa slujeasca in biserica slavei Sale.
Ingerul Gavriil i s-a aratat fiecaruia spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un „vas ales lui Dumnezeu” (Luca 1, 4-23).
Astfel, potrivit traditiei, cand Maria a implinit trei ani, sfintii Ioachim si Ana au adus-o la templu, unde avea sa ramana pana la varsta de 14 sau 15 ani.
Nasterea Maicii Domnului este sarbatorita si de coptii egipteni si de iacobitii sirieni, separati de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic. Avand in vedere ca ei n-au imprumutat aproape nimic de la ortodocsi dupa despartirea lor de Biserica Ecumenica, inseamna ca sarbatoarea era cunoscuta si inainte de aceasta despartire. Inceputul ei trebuie pus deci intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).
In Apus, sarbatoarea este adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). Data de 8 septembrie, aleasa pentru praznuire, reprezinta ziua sfintirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construita la Ierusalim de imparateasa Eudoxia, la inceputul secolului al V-lea.
In calendarul popular, sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii spun ca in aceasta zi, randunelele pleaca spre tarile calde, insectele incep sa se ascunda in pamant iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si proverbul: „O trecut Santamaria, leapada si palaria!”.
Este vremea in care au loc targuri si iarmaroace.
Din aceasta zi incepe culesul viilor, al unor fructe si plante medicinale, batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, semanatul cerealelor de toamna.
